Aceasta este, fiul meu, teama și cutremurul, ca nu cumva să fie osândit omul la pieire.
Totuși, moartea nu este atât de înfricoșătoare cum este judecata care are loc în acel ceas; deoarece, când iese sufletul din trup, îl întâmpină mulțime de îngeri, dar se adună și mulțime de draci; îngerii îi arată faptele lui cele bune, iar dracii pe cele rele. Și totuși, așteaptă să vină din Cer hotărârea osândirii lui, și iarăși, nădăjduiește la mântuire. Suferă, își ridică mâinile la cer, se roagă să nu fie predat întunecaților diavoli. Dar și îngerii au atunci luptă mare și se bucură când aud hotărârea mântuirii. Dimpotrivă, duhurile cele rele așteaptă și doresc să audă hotărârea de osândă. Și sufletul este predat unde hotărăște Dreptul Judecător, fie îngerilor, la mântuire, fie dracilor, la osândă și muncă veșnică.
Aceasta este, fiul meu, teama și cutremurul, ca nu cumva să fie osândit omul la pieire. De altfel, moartea este ceva firesc, care ne așteaptă pe toți.
(Un episcop ascet, Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 58)
Despre Sfântul Nifon, Episcop de Constantiana
A venit la Sfântul Nifon marele Atanasie și, așezându-se lângă el, a zis: „Părinte, are omul oarecare folos din boală sau nu?”. Sfântul a răspuns: „Precum se curăță aurul de rugină, arzându-se în foc, așa și omul bolnav se curățește de păcatele sale”.
