Lecturarea Sfinților Părinți ne ajută să ne descoperim neputințele

Citind cărţile Sfinților Părinți ne dăm seama că avem lipsuri în ce priveşte lucrarea celor cuvenite.

Slavă Domnului, găsiţi mângâiere în citirea cărţilor Părinteşti, cu toate că vă daţi seama că nu aveţi mare spor în lucrarea duhovnicească şi că este greu să-ţi urmăreşti mereu faptele şi gândurile. Oricum, este bine că citind cărţile vă daţi seama că aveţi lipsuri în ce priveşte lucrarea celor cuvenite, vă cunoaşteţi neputinţa şi vă smeriţi, iar spre cei smeriţi Dumnezeu caută şi le dă ajutorul Său. După cât se vede, dumneavoastră aţi vrea să împliniţi neabătut toate cele cuvenite. Dacă aţi putea face aşa, bineînţeles că asta v-ar mângâia, dar totodată v-ar fura părerea că duceţi o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, lucru care ar putea să întunece faptele dumneavoastră bune.

Din lipsă de experienţă duhovnicească, vă puteţi lăsa furată de momelile acestea ale vrăjmaşului: acesta nu încetează să poarte război cu noi, împingându-ne dacă nu la fapte păcătoase, cel puţin la îngâmfarea cu faptele dumneavoastră. Iubirea de Dumnezeu se dovedeşte prin împlinirea sfintelor Lui porunci, însă şi aceasta e tot poruncă a Lui: Când veţi săvârşi toate cele poruncite vouă, să spuneţi: „Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut” (Luca 17, 10). Aceasta este smerenia. „Că precum sarea este de trebuinţă pentru orice bucate, aşa şi smerenia pentru orice virtute”, scrie Sfântul Isaac; şi Sfântul Avă Dorotei asemuieşte împlinirea faptelor celor bune cu clădirea casei: „Orice piatră se întăreşte cu var: orice virtute trebuie întărită prin smerenie.”

(Sfântul Macarie de la OptinaSfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2006, p. 15)

De la același autor

Ultimele din categorie