„Lucrurile tale să nu le dai în camătă!”

Cei ce iau camătă, necurați şi aspri se numesc şi sunt urâți înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Oamenii lumii acesteia niciodată nu se lasă de sfadă, dacă nu-şi iau lucrurile cu un câştig. Că iau camătă ca preț al adevărului, ca şi când începătura de răutate şi de asupreală este dreptul lor. Deci, pentru aceasta, cei ce iau camătă, necurați şi aspri se numesc şi sunt urâți înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Drept aceea, la creştini, gândul şi chivernisirea din camătă este lucru cu totul de lepădat şi de defăimare, precum a zis Prorocul despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipseşte camăta şi vicleşugul. Iar despre cel drept a zis: „Argintul său în camătă nu l-a dat.” Şi iarăşi: „De camătă şi de strâmbătate va izbăvi sufletele lor”. Iar la Proverbe zice: „Să nu-ți înmulțeşti bogăția ta din camătă şi din dobândă, ci să miluieşti pe cel sărac ca să te mântuieşti”.

Ştiu şi eu pe unii că şi-au păgubit capetele şi sufletele după dobânda cea din camătă. Iar Legea porunceşte, zicând: „Celui de o credință cu tine, să nu-i dai din camăta argintului şi a bucatelor, nici din cea a toate roadele”. Şi iarăşi: „Lucrurile tale să nu le dai în camătă”. Iar Eclesiastul, pentru cei ce se îmbogățesc din camătă şi din strâmbătate, a zis aşa: „Este o nedreptate pe care am văzut-o sub soare, bogăție adunată din cămătării, care piere rău în gâlcevi, şi nu se va curăți sufletul acela de păcat şi toate zilele lui sunt în întuneric şi în mânie multă”. Iar Apostolul a zis, către Timotei, scriind: „Pe cei bogați să-i înveți să nu nădăjduiască în bogăția lor, ci în Dumnezeu, Cel ce ne dă nouă toate din destul, ca să ne bucurăm de ele, îndeamnă-i a se îmbogăți prin fapte bune, să fie milostivi şi prin aceasta a se strânge nouă comoară în ceruri”.

Deci, supuneți-vă, fraților, dumnezeieştii Scripturi, depărtați-vă de cumplita luare de camătă şi de pofta cea urâtă de Dumnezeu, că înjugată este camăta cu vicleşugul. Să râvnim mai bine râvnei celei bune a fericitului Zaheu, zicând împreună cu dânsul: „Iată, jumătate din avuția mea, Doamne, o dau săracilor şi, de am nedreptățit pe cineva, întorc împătrit”, ca şi noi să auzim de la Stăpânul, Mântuitorul, Cel ce ştie cele ascunse ale noastre: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!”. Căruia se cuvine slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! (Sfântul Antioh)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 162-163)

De la același autor

Ultimele din categorie