Întreaga lume se află parcă sub influența unei puteri, a unei forțe, care stăpânește mintea, voința și toate puterile sufletești ale omului. O aristocrată mi-a povestit că avea un fiu. Era evlavios, neprihănit. S-a luat cu prietenii și a devenit necredincios, destrăbălat, ca și cum cineva îl stăpânea și îl obliga să facă toate acestea. Evident că aceasta este o forță străină, o forță a răului. Izvorul ei este diavolul, iar oamenii sunt doar arme. Acesta este antihristul care vine în lume.

Omul rămâne parcă fără apărare, cu cât este stăpânit de această forță a răului și nu este conștient de ceea ce face... Îl inspiră și gândul sinuciderii. Dar cum se petrec acestea? Toate acestea se întâmplă pentru că oamenii nu își iau cu sine armele, nu au cu sine Rugăciunea lui Iisus și semnul Sfintei Cruci. Nimeni nu se învoiește să facă Rugăciunea lui Iisus și semnul Crucii: sunt (considerate) lucruri „învechite”, „antichități arheologice care și-au trăit veacul”.

(Starețul Varsanufie de la Optina, traducere de Pr. Teoctist Caia, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 147)