Toată lucrarea constă în a fi cu Domnul. Fiţi aşa! Iar El este pretutindeni, oriunde vă aflaţi. Îndată ce sufletul strigă şi se îndreaptă către El - El vine către suflet, sau în suflet. Şi iată biserica - iată mănăstirea!

Celor ce îşi pun deosebită nădejde în mănăstire ca în locul cel mai potrivit pentru mântuire şi linişte sufletească, preasfinţitul-zăvorât le scrie:

- Aşteptaţi prea mult din partea mănăstirii... Mănăstirea este, într-adevăr, locul mântuirii şi aşezământul celor ce se mântuiesc, dar şi unul şi celălalt sunt nevăzute; iar tot ceea ce se vede este lumesc. Acolo există două rânduieli de viaţă: una, lăuntrică, şi alta, exterioară.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, Editura Egumenița, Galați, p. 53)