Dumnezeu este socotit iarăși Dreptate, ca Cel ce împarte tuturor cele după vrednicie și fiecăruia buna măsură și frumusețea, buna rânduială și ordinea și toate darurile, distingându-le după regula cea cu adevărat cea mai dreaptă, fiind tuturor în parte cauzatorul lucrării lor. Căci dreptatea dumnezeiască le rânduiește pe toate în chip drept și le păstrează pe toate neamestecate și neconfundate cu altele, dăruind fiecăreia dintre toate existențele cele cuvenite după vrednicia ce a dat-o fiecăreia dintre ele. Și dacă spunem acestea în chip drept, toți care defaimă dreptatea dumnezeiască, uită nedreptatea vădită ce și-o aleg pe seama lor. 

(Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, Editura Paideia, București, 1996, pp. 166-167)