Mai scrieţi că nu aflaţi înlăuntrul vostru orgoliu şi mândrie şi că aţi vrea să ştiţi semnele acestora. Însuşi faptul că nu vedeţi aceste patimi este semn că ele vă stăpânesc sufletul, învăluindu-l în întuneric şi în beznă, care atât în lucrurile văzute, cât şi în cele gândite, vă împiedică să vedeţi cele ce le aveţi. (...)

Să ştii că, unde e cădere – fie şi numai cu gândul –, acolo a lucrat întâi mândria. Această hidră cu şapte capete s-o biruieşti cu ajutorul lui Dumnezeu.

Unde nu este lumină, acolo e întuneric, iar unde nu este smerenie, acolo mândria acoperă cu întunecime toată aşezarea noastră. Din primele tale rânduri văd că eşti conştient de faptul că din pricina mândriei ţi se îngăduie căderi şi ispite. Şi aceasta este cu dreptate, lucru adeverit de Sfinţii Părinţi, care au parcurs şi ei această cale. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 126)