Nu cădea cu duhul, suflete, nu te necăji, nu te osândi pe tine însuți la deznădejde pentru mulțimea păcatelor, nu atrage focul asupra ta, nu zi: „M-a lepădat de la fața Sa Domnul.”

Nu-I plac lui Dumnezeu vorbe ca acestea. Oare cel care a căzut nu mai poate să se ridice? Oare cel ce s-a rătăcit nu mai poate să se întoarcă? Sau nu auzi cât har i-a dăruit fiului curvar?

Așadar nu te rușina să te întorci, ci spune cu îndrăznire: „Sculându-mă, voi merge la Tatăl meu!” Scoală-te și umblă!

El te va primi și nu te va certa, ci mai vârtos Se va bucura de întoarcerea ta. El te așteaptă: doar să nu te rușinezi și să nu te ascunzi, ca Adam, de fața lui Dumnezeu.

Pentru tine Hristos S-a răstignit - și atunci, cum Se va lepăda de tine? El știe cine ne strâmtorează, știe că nu avem alt ajutor în afara Lui.

Hristos știe că omul este sărman. Așadar nu te lăsa pradă deznădejdii și nepăsării, ca și cum ți-ar fi fost gătit deja focul. Nu este mângâiere pentru Hristos să ne arunce pe noi în foc, și nu este  pentru El câștig să ne trimită în adânc la chinuri.

Urmează fiului curvar: părăsește cetatea chinuită de foamete. Apropie-te și te roagă, și vei vedea slava lui Dumnezeu. Fața sa se va lumina, și te vei veseli de Raiul desfătării. Slavă Domnului Iubitor de oameni, Care ne mântuiește!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 50-51)