Omul cel milostiv, sufletului său îi face bine

Viața săracului să nu o uiți și sufletele celor flămânzi să nu le întristezi și să nu ocolești cu milostenia ta pe cei ce au trebuință.

Iubirea de săraci și iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toți, din care Însuși Domnul își unge capul și picioarele și va răsplăti în Împărăția cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: „Milostenia și credința nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău și vei afla darul, ca să gândești cele bune înaintea Domnului și a oamenilor”. Iar căile drepților întocmai ca lumina strălucesc, mergând înainte luminează, până ce se isprăvește ziua. Încă și Legea poruncește, zicând: „Deschide mâinile tale spre sărac, ca să nu strige către Dumnezeu împotriva ta”. Iar la Proverbe zice: „Viața săracului să nu o uiți și suflete celor flămânzi să nu le întristezi și să nu ocolești cu milostenia ta pe cei ce au trebuință. Pe fratele cel scârbit să nu-l alungi, nici să-ți întorci fața ta de la sărac”. Și iarăși zice: „Omul cel milostiv, sufletului său îi face bine, iar cel nemilostiv își pierde trupul său”. Și Prorocul Osea zice: „Să semănați cu dreptate și mila și dreptatea să le păziți și să vă apropiați de Dumnezeul nostru de-a pururea”.

Daniel a zis lui Nabucodonosor: „Sfatul meu să fie plăcut înaintea ta, împărate, păcatele tale să le curățești cu milostenia, și nedreptățile tale, cu îndurările spre cei săraci”. Iar David zice: „Împărțit-a, dat-a săracilor, dreptatea lui rămâne în veacul veacului. Domnul iubește milostenia și dreptatea. Fericit este cel ce înțelege pe cel sărac și netrebnic, că în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul”. Iar Iov a zis: „Au doar am lăsat eu pe cineva să iasă din ușile mele cu sânul deșert?”. Și altul: „Pleacă-ți urechea ta la cel sărac, că cel ce dă săracului, nu va duce lipsă”. Și iarăși: „Pe cât poate da mâna ta și pe cât îți este puterea, fă milostenie”. Că omul milostiv, sufletului Său îi face bine, și binecuvântarea lui Dumnezeu este peste capul celor ce dau”. Bogăția, poate să fie izbăvire a sufletului omului. Cu milosteniile și cu credința se curăță păcatele. Și cel ce miluiește pe sărac împrumut dă lui Dumnezeu și, după darea lui, i se va răsplăti.

Deci, bine este omului a da din destul celor lipsiți, din ostenelile sale, cele ce dă Domnul, fără alegere cui să dea, sau cui să nu dea. Că slujba aceasta preadreaptă se împlinește pentru că este slăvită lui Dumnezeu. Și așa, drept să slujească lui Dumnezeu și viu va fi. Că mare este omul și scump bărbatul cel milostiv. Iar Apostolul zice: „Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera. Iar cel ce seamănă cu binecuvântare, cu binecuvântare va și secera”. Și mai zice: „Macedonia și Ahaia ne-au rugat, cerând harul de a lua parte și ele la ajutorarea sfinților celor săraci, care sunt în Ierusalim”. Iar Domnul a zis: „Vindeți averile voastre și dați milostenie și faceți-vă pungi ce nu se învechesc și comori în cer ce nu se împuținează, că unde sunt comorile voastre, acolo vor fi și inimile voastre”. (Sfântul Antioh)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 259)

De la același autor

Ultimele din categorie