Adu-ţi aminte de soarta ta. Spune-ţi: „Vai, curând va veni moartea”. Incă un cunoscut de-al tău moare; oricând poate fi ceasul tău. Nu te înstrăina de ceasul acesta al morţii. Gândeşte-te că îngerul morţii deja a fost trimis; vine şi se apropie. Sau închipuie-ţi că eşti un om care are deasupra ca­pului său atârnată o sabie, gata să îl taie. Apoi, gândeşte-te bine ce va fi cu tine la vremea morţii şi după aceea.

Judeca­torul stă înaintea uşilor (Iacov 5, 9).

Păcatele tale ascunse vor fi mustrate înaintea Îngerilor şi a tuturor Sfinţilor. Acolo vor fi cu toţii de faţă, vei fi singur cu faptele tale. Ele fie te vor osândi, fie te vor îndreptăţi. Ce e raiul, ce e iadul!… În rai e fericirea cea de negrăit; în iad e chin fără uşurare şi fără de sfârşit – poartă pecetea izgonirii de către Dumnezeu. Ca­ută să simţi toate acestea cu putere şi sileşte-te să rămâi în ele până ce te vei umple de frică şi cutremur.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008)