Trebuie însă să-ţi aduc aminte, pe lângă acestea, [faptul că] acele chipuri urâte de care ne păzim a nu se întipări în mintea noastră (căci mintea se cheamă şi imaginaţie, după Aristotel, chiar dacă şi suferă) prin ochii deschişi, de multe ori se închipuiesc de vrăjmaşul prin ochii închişi, adică dormind. Căci Cuvântătorul de Dumnezeu [Sfântul Grigorie de Nazianz] a zis în Stihurile iambice: „Bărbatul somnoros este aflător de visuri. Somnul este tăinuitor al umbrelor şi nu al lucrurilor.” Pentru aceasta să chiverniseşti cu înţelepciune această nevoie a trupului tău, ca să dormi cu măsură, pentru că ştii bine că somnul cel peste măsură nu numai că slăbeşte mădularele, moleşeşte mintea, îngreuiază capul, dându-i voie zugravului celui vechi şi următorului vicleniei (după cum îl numeşte un părinte) să închipuiască în imaginaţie zugrăvirile lui cele necuviincioase, iar prin ele de multe ori să ne întineze cu supărările cele de noapte, ci şi mare vătămare pricinuieşte somnul cel mult, aşa cum spun doctorii trupeşti. Platon zicea că cei ce dorm nu se deosebesc cu nimic de cei morţi.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 133)