Piatra, care-L simbolizează pe Hristos, simbolizează în acelaşi timp şi credinţa cea tare întru El.

Când Apostolul Petru a recunoscut credinţa sa întru Domnul, spunând: „Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu!”, Domnul i-a răspuns: „Iar tu eşti Petru (numele lui Petru înseamnă piatră), şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea”, adică pe credinţa pe care el o mărturisea.

În acelaşi fel Petru (piatra), în Epistola sa, îi numeşte pe credincioşi pietre vii: „Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ. Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească” (1 Petru 2, 4-5), căci toţi aceia care se botează în numele lui Hristos se îmbracă în Hristos şi se aseamănă lui Hristos. Pentru aceasta Apostolul Petru îi numeşte pe creştini după cum şi Hristos: pietre vii.

Mulţimea pietrelor de pe pământ simbolizează mulţimea credincioşilor din toate timpurile, de la începutul lumii până la sfârşitul ei. Luaţi aminte: Domnul a făgăduit lui Avraam că seminţia sa întru dreapta credinţă se va face fără seamăn, „ca nisipul de pe ţărmul mării” (Facerea 22, 17).

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Simboluri şi semne, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 32)