Cinci căi către pocăință

Mai bine este omului primindu-şi folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urât de toţi, decât să se vatăme din făţărnicie, deşi este iubit pentru aceasta. Că pe cei ce sunt urâţi de oameni fără dreptate îi va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiţi îi va defăima.

Cei ce nu voiesc să păzească cele ale legii, şi nici să asculte nu voiesc, să se gătească să asculte şi să rabde ceea ce nu voiesc. Că de vom tăcea noi, pietrele vor striga. Dacă cineva cu îndrăzneală va grăi cele de folos, plată va lua. Iar de va grăi cele despre tihnă celor ce ascultă, judecată făţarnică va lua. Că mai bine este omului primindu-şi folosul din grăirea adevărului, chiar de ar fi urât de toţi, decât să se vatăme din făţărnicie, deşi este iubit pentru aceasta. Că pe cei ce sunt urâţi de oameni fără dreptate îi va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt îndrăgiţi îi va defăima.

Şi multe sunt căile spre pocăinţă. Mai întâi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre. A doua cale este să iertăm aproapelui greşelile. A treia este rugăciunea cea din toată inima înălţată. A patra este să dăm milostenie. A cincea este gândul cel smerit. Deci să nu ne lenevim, ci în toate zilele prin toate acestea să umblăm, că foarte plăcute sunt căile acestea. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

(Sfântul Macarie Egipteanul, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2003, p. 140)

De la același autor

Ultimele din categorie