V-am spus de multe ori: să vă dăruiţi studiului Sfintei Scripturi, al psalmilor, al scrierilor patristice. Să vă dăruiţi studiului cu dragoste. Căutaţi în dicţionar fiecare cuvânt şi citiţi corect, limpede şi cu înţeles. Să cercetaţi de câte ori se află un cuvânt în Sfânta Scriptură, de pildă cuvântul „simplitate”, şi de câte ori altul. Lumina lui Hristos se va revărsa în sufletul vostru. Astfel se va împlini ceea ce spune Evanghelistul Matei: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare” (Matei 4, 16).

Lumina aceasta este lumina cea nezidită a lui Hristos. Dacă dobândim această lumină, vom cunoaşte Adevărul. Şi Adevărul este Dumnezeu. Dumnezeu le cunoaşte pe toate. Pentru El, toate sunt cunoscute, luminoase. Lumea este lucrarea lui Dumnezeu. El luminează această lume cu lumina Sa nezidită. Dumnezeu este El Însuşi lumină. Este lumină, pentru că Se cunoaşte pe Sine. Noi nu ne cunoaştem pe noi înşine, de aceea suntem în întuneric. Când lăsăm lumina să ne îmbibe, atunci avem părtăşie cu Dumnezeu. Dacă nu se întâmplă aşa, atunci avem alte lumini, mii de lumini, dar nu avem Lumina. Când suntem uniţi cu El, Hristos ne face luminoşi. Lumina cea mare o dăruieşte fiecăruia dintre noi. Măcar să o primim. Atunci dobândim şi o credinţă mai adâncă.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 236-237)