Primul lucru de care sufletul nostru are nevoie este smerenia

De lupii gândurilor nu este posibil să ne izbăvim decât prin ajutor de la Hristos – şi, ca să-i alungăm, avem nevoie de harul Lui atotputernic, iar nu de ajutorul cel slab al oamenilor. Pentru aceasta trebuie să cădem la picioarele lui Iisus cu adâncă smerenie, să ne rugăm Lui pentru toate şi să punem tot necazul înaintea Lui.

Să nu vă mâniaţi că nu m-am hotărât să trec acum pe la voi. Sunt foarte îngrijorat că vă aflaţi înconjurat de lupi, însă mă feresc să mă apropii de ei pentru a-i alunga şi a vă slobozi, pentru că aceşti lupi ai voştri sunt ca şi turbaţi. Precum bine ştiţi, aceştia de multe ori m-au chinuit, înfigându-şi colţii până în adâncul inimii. Nici nu ştiu cum a mai rămas viaţă în mine. Duhul nădejdii în Dumnezeu a fost omorât în repetate rânduri şi nici acum nu ştiu dacă am viaţă în mine. Nu ştiu, pentru că n-o simt înlăuntrul meu, ci nădăjduiesc cu o nădejde comună, nu cu cea vie, ci cu una moartă. Lupii voştri sunt mai răi decât răpitorii din părţile noastre, foarte colţoşi şi nemiloşi. Aceştia de aici, chiar dacă sunt sălbatici, nu au atâta îndrăzneală, se tem de cuvântul omului şi de prezenţa lui. Ai voştri însă, cu cât mai tare îi alungi, cu atât mai rău te atacă, şi sunt atât de înrăiţi pe cel ce îi alungă, încât nici să se arate nu mai poate. Poate doar din ascunziş să-i săgeteze sau să-i împuşte, lucru de la care nu mă dau în lături şi poate că uneori voi apuca să nimeresc în vreunul din ei cu ajutorul lui Hristos. Dar, dacă aveţi nădejde, să-mi daţi de ştire când şi în ce parte a sufletului a apărut vreun lup şi să-mi descrieţi ce fel este, bătrân sau tânăr, unul sau doi sau o haită întreagă, să-mi scrieţi! Eu cu adevărat doresc mântuirea voastră în Domnul şi mă rog Lui din toată inima să vă izbăvească din gura leilor şi de la coarnele taurilor.

De lupii gândurilor nu este posibil să ne izbăvim decât prin ajutor de la Hristos – şi, ca să-i alungăm, avem nevoie de harul Lui atotputernic, iar nu de ajutorul cel slab al oamenilor. Pentru aceasta trebuie să cădem la picioarele lui Iisus cu adâncă smerenie, să ne rugăm Lui pentru toate şi să punem tot necazul înaintea Lui şi să ne mai rugăm şi Maicii Domnului şi altor plăcuţi ai Lui, cu mărturisirea sinceră a păcatelor noastre şi a neputinţei de a ne îndrepta. În acest chip, neîndoielnic, Domnul vă va ajuta şi va împăca duhul vostru. „Învăţaţi-vă, a zis, de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). Iată unde ne-a arătat Mântuitorul că vom găsi pacea sufletească. Căutaţi dar, pentru cuvântul Lui, şi cu siguranţă veţi afla, pentru că Dumnezeu este credincios în toate cuvintele Sale. Cel ce umblă întru El nu poate umbla în întuneric. Nu vă împovăraţi zadarnic, căutând mângâiere şi pace şi mântuire, ci mai degrabă smerenie. Toate vă vor aduce numai întristare, nelinişte şi pagubă, dacă nu vă veţi apuca să lucraţi smerenia lui Hristos.

Fără aceasta, vă vor sfâşia lupii. Nici eu nu voi putea scăpa de ei, dacă nu mă voi socoti cel mai păcătos şi cel mai de pe urmă. (Sfântul Cuvios Moisi de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, vol. I, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 151-152)

De la același autor

Ultimele din categorie