Dă cât mai repede uitării toate bunele străduințe și merite ale tale. Este rușine ca albina și furnica să te întreacă în această privință. Socotește, ca și albina și furnica, fiecare nouă străduință drept cea dintâi străduință și fiecare nou merit drept cel dintâi merit. Arătarea străduințelor și povestirea meritelor tale aduc roadă rea: reaua-voință, vrăjmășia și cearta între oameni; iar, în cele din urmă sentimentul de neînlăturat al lipsei de răsplată, urmat de deznădejde. Ai văzut vreodată o furnică sau o albină deznădăjduită?

Într-adevăr, e de rușine pentru om că furnica și albina împlinesc mai bine decât el slăvita poruncă a lui Hristos: „Așa și voi, când veți face toate cele ce s-au poruncit vouă, ziceți că: Robi netrebnici suntem, căci ce eram datori a face am făcut” (Luca 17, 10).

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, p. 106)