Este cu neputinţă ca toată viaţa să ne-o petrecem fără ispite şi necazuri şi să fim bucuroşi şi fără de grijă. Tocmai atunci ne dăm seama că Dumnezeu ne poartă de grijă, când ne trimite necazuri şi suferinţe şi voieşte ca prin ele să ne înveţe şi să ne instruiască în raţiunea duhovnicească.

Fără necazuri nu ne smerim, nici la raţiunea duhovnicească nu putem ajunge; şi fii ferm convinsă că, fără îngăduinţa lui Dumnezeu, niciun necaz nu ni se poate întâmpla, chiar dacă la vedere ni se pare că oamenii sunt pricina lor, însă ei sunt doar instrumentele prin care Dumnezeu lucrează la mântuirea noastră.

(Sfântul Macarie de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 190-191)