Rugăciunea – unealtă permanentă pentru dobândirea harului Duhului Sfânt

Oricine – bogat ori sărac, de vază ori de rând, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos – se poate ruga oricând.

Bineînţeles, orice faptă bună făcută pentru Hristos dă harul Duhului Celui Sfânt, dar cel mai mult îl dă rugăciunea, pentru că ea ne este întotdeauna la îndemână ca unealtă pentru dobândirea harului Duhului. Poate că aţi vrea să mergeţi la biserică, dar fie că nu este biserică în locul acela, fie că slujba s-a terminat. Aţi vrea să daţi milostenie unui sărac, dar fie că nu-i nici un sărac prin preajmă, fie că nu aveţi ce să daţi. Aţi vrea să vă păziţi fecioria, dar nu aveţi putere să vă împliniţi această dorinţă fie din pricina alcătuirii (constituţiei) voastre, fie din pricina curselor vrăjmaşului, cărora din omenească neputinţă nu le puteţi sta împotrivă. Aţi vrea să faceţi vreo altă faptă bună pentru Hristos, dar tot nu aveţi putere sau nu aflaţi prilej. Iar rugăciunea nu este atinsă de nimic din aceste piedici: oricine – bogat ori sărac, de vază ori de rând, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos – se poate ruga oricând.

(Sfântul Serafim de SarovRânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 13)

De la același autor

Ultimele din categorie