Biserica, în calitatea ei de instituție întemeiată de Dumnezeu, este călăuzită de Duhul Sfânt, Care rămâne întru ea până în veac, și dovedind-o pe ea criteriu infailibil al dogmelor: „Stâlp și temelie a adevărului”. Aceasta păzește învățătura apostolească necontrafăcută și curată. Numai ea poate povățui spre adevăr și să devină singurul judecător infailibil îndreptățit să se exprime cu privire la învățătura revelată a adevărurilor mântuitoare și să mustre minciuna și înșelarea. Una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică, reprezentată în întregime de slujitorii ei în Sinoadele Ecumenice, este singurul judecător autentic și păzitorul natural rânduit al învățăturii inspirate de Dumnezeu.

Tot Biserica se exprimă cu privire la autenticitatea și autoritatea Sfintelor Scripturi. Ea garantează și cu privire la păzirea exactă și în sânurile ei a învățăturii și tradiției apostolice neștirbite. Numai ea poate să adeverească, să tâlcuiască și să formuleze adevărurile revelate din încredințarea Duhului Sfânt. Numai Biserica îi călăuzește pe cei ce cred în Hristos la o dreaptă înțelegere a Sfintelor Scripturi și numai ea îi povățuiește pe fiii ei în calea mântuirii și numai ea se îngrijește de ei ca să umble în siguranță și statornic în calea mântuirii. Numai în Biserică pot credincioșii să aibă o certitudine temeinică cu privire la adevărurile în care cred și cu privire la propria lor mântuire, fiindcă în afara Bisericii, a acestei arce a lui Noe, nu există niciun fel de mântuire.

„Credem că Biserica sobornicească este învățată de Duhul Sfânt”, arată Mărturisirea lui Dositei. „Căci acesta este adevăratul Mângâietor pe Care Hristos Îl trimite de la Tatăl, ca să învețe adevărul și să alunge întunericul din mintea credincioșilor”. Fără autoritatea Bisericii, nu există nimic ferm, nimic precis, nimic sigur cu privire la mântuire. Numai autoritatea Bisericii păstrează nevătămată și nestricată moștenirea sfântă apostolească și numai prin ea se înveșnicesc adevărurile curate și neamestecate ale propovăduirii apostolice. Fără autoritatea Bisericii, acest conținut al credinței se poate schimba, iar propovăduirea apostolească ar putea rămâne un simplu nume.

Fără Biserica văzută, cea întemeiată de Dumnezeu, nu poate exista nicio unitate între membrii vreunei comunități, ca una care nu este trupul lui Hristos, fiindcă Trupul lui Hristos este Biserica Lui, al cărei cap este Însuși Hristos. Fără Biserică, nimeni nu poate fi unit cu Trupul lui Hristos, fiindcă nimeni care nu este născut din nou și care nu a devenit părtaș al Bisericii harului nu poate să devină mădular al lui Hristos.

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Studii despre Biserică, despre Tradiție, despre dumnezeieștile Taine și despre slujirea în Duh și adevăr, Traducere Laura Enache, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 75-76)