Citiţi rugăciunile de pocăinţă, stihirile şi canoanele rânduite la slujbele vecerniei, pavecerniţei, utreniei de fiecare zi sau cele din postul mare, şi luaţi aminte cum alcătuitorii acestor dumnezeieşti slujbe suspină pentru mulţimea păcatelor lor şi ale întregii omeniri, şi aceste suspine pornesc din inima omului şi firea omenirii căzute, citiţi şi veţi învăţa necontenita osândire-de-sine şi pocăinţă sinceră cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu, încercate în inimă şi înăuntrul nostru. Mulţi sfinţi au fost atât de porniţi împotriva trupului lor încercat de mulţimea patimilor, încât au lăsat cuvânt ca, după moarte, el să fie aruncat într-o baltă; iar Sfântul Ignatie Teoforul dorea cu tărie ca trupul să-i fie sfâşiat şi mâncat de lei, pentru a se preface astfel într-o pâine curată lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 129)