Să făptuim milostenia cu toată inima, cu zâmbet și vorbe blânde

Să facem milostenia cu toată inima noastră, după cum învaţă Sfântul Isaac Sirul: „Înainte de a da milostenie cuiva care o cere,  priveşte-l cu ochi veseli şi mângâie-l în necazul lui cu vorbe blânde”.

Trebuie să fim milostivi faţă de cei săraci şi trişti. Părinţii, luminătorii Bisericii, le purtau mult de grijă acestora.

Să ne luptăm din toate puterile noastre pentru a împlini această poruncă dumnezeiască: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 36) şi Milă voiesc, iar nu jertfă (Matei 9, 13).

Cei înţelepţi dau atenţie acestor cuvinte, pe când cei lipsiţi de minte rămân nepăsători. De aceea, şi răsplata va fi pe măsură, precum s-a spus: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera (II Corinteni 9, 6).

Pilda Sfântului Petru vameşul ne îndeamnă să fim milostivi către săraci. Acela, pentru o bucată de pâine pe care a dat-o unui sărac, a primit iertarea tuturor păcatelor sale, după cum i s-a arătat în vedenie. Şi cea mai mică milostenie cântăreşte mult în drumul nostru spre câştigarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Trebuie însă să făptuim milostenia cu toată inima noastră, după cum învaţă Sfântul Isaac Sirul: „Înainte de a da milostenie cuiva care o cere, priveşte-l cu ochi veseli şi mângâie-l în necazul lui cu vorbe blânde”.

(Un serafim printre oameni ‒ Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 339)

De la același autor

Ultimele din categorie