Șansa descoperirii unui adevărat duhovnic

A fost revăzută întreaga mea viaţă, adesea eu nu mai povesteam nimic, ci însuşi Părintele parcă îşi amintea anumite întâmplări importante şi păcate.

Se părea că întotdeauna ştia dinainte ce i se va spune. Despre o astfel de spovedanie a scris Evghenia Romarenko:

„Astăzi m-am spovedit pentru prima dată la Părintele. Am intrat ultima. Părintele mi-a spus să mă aşez pe divan, iar el stătea în picioare cu epitrahilul şi mânecuţele... Au început discuţia şi întrebările. A fost revăzută întreaga mea viaţă, adesea eu nu mai povesteam nimic, ci însuşi Părintele parcă îşi amintea anumite întâmplări importante şi păcate. Tot timpul mă gândeam: «Dacă voi uita ceva şi nu voi explica aşa cum se cuvine?». Dar cu cât mergeam mai departe, tot mai mult şi mai mult se simţea că nu trebuie să-i mai explic nimic, el însuşi explica de ce s-a întâmplat un lucru sau altul în viaţa mea. În sfârşit, Părintele a întrebat:

– Vrei ca mâine să primeşti Dumnezeiasca Împărtăşanie?

– Da, da, Părinte!

– Atunci, apropie-te de Dumnezeiescul Har, – şi m-a condus la icoane. Eu mă gândeam: «Iată, acum va începe spovedania». Deodată am simţit epitrahilul pe cap şi am auzit cuvintele rugăciunii de dezlegare...”.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 53)

Ultimele din categorie