„Părinţilor, fraţilor şi fiii mei, dacă oamenii, când sunt chemaţi de împăratul pământesc la slavă şi bogăţie, la ospeţe şi desfătări, aleargă cu sârguinţă, fără lene şi cu bucurie, cu cât mai mult suntem noi datori să lăsăm lenea când ne cheamă împăratul tuturor, Dumnezeu? Căci nu ne cheamă la bunătăţi trecătoare, ci la împărăţia cerurilor, la lumina neapusă şi la viaţa fără de sfârşit, la moştenirea bunătăţilor veşnice. Să alergăm cu bucurie şi cu mare sârguinţă în toată ziua şi în tot ceasul, să ne luptăm şi să ne silim cu scârbe şi cu nevoi, cu foamete şi cu sete şi cu orice fel de primejdii. Să nu ne înfricoşăm nici de sabie, nici de moarte, ci să umblăm pe cale cu bărbăţie, fără de temere şi cu bucurie. Toate să le suferim ca şi cum ar fi uşor şi lesne de câştigat, pentru nădejdea noastră fericită. Că de va fi cineva leneş şi trândav în osteneli, sufletul aceluia nu este treaz, ci îngreuiat cu somnul. Drept aceea vă rog, fiii mei şi fraţi prea iubiţi, de vreme ce ştiţi că săvârşirea lucrării acesteia este mare, dumnezeiască şi fericită, să suferim supunerea cea bună şi să săvârşim vitejiile ei, adică: tăierea voii noastre, ascultarea şi supunerea şi să fugim de mult rănitoarea defăimare a fraţilor. Atunci, cu adevărat, vom putea rosti şi pentru noi graiul apostolesc „că până în ceasul de acum flămânzim şi însetoşăm, goi suntem şi ne defăimăm şi ne muncim, dar toate acestea le biruim în Dumnezeu carele ne-a iubit", întăriţi-vă şi voi, fiii mei, în tăria puterii lui şi la ostenelile voastre trecute adăugaţi pe cele de acum, ba chiar şi pe cele viitoare, având desăvârşita bucurie că v-aţi învrednicit să pătimiţi acestea pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Aduceţi-vă aminte câte a pătimit el pentru mântuirea noastră. Nu S-a făcut prunc cu trupul? N-a fugit de mânia lui Irod? Nu S-a supus părinţilor Săi? De doisprezece ani fiind, n-a învăţat în Biserică, fără să fi învăţat carte, ca să se mângâie cei ce sunt neînvăţaţi? N-a umblat de multe ori şi a ostenit? N-a flămânzit şi cerea de mâncare de la smochin? N-a fost necinstit de iudei? Nu-i ziceau că are drac şi că cu Beelzebul, domnul dracilor, scoate dracii? N-a fost lovit cu pietre şi a fugit de dânşii? N-a postit patruzeci de zile şi a fost ispitit de diavolul, ca un om, când îi zicea acela: Iţi voi da ţie toate acestea de vei cădea să te închini mie, şi a auzit de la El: Fugi dinaintea Mea satano? N-a spălat picioarele ucenicilor ca o slugă? N-a fost vândut de Iuda şi n-a fost prins de iudei? N-a fost judecat de Ana şi Caiafa? N-a fost lovit cu mâna de slugile lor? N-a fost bătut de Pilat şi de mâinile pe care le-a făcut El? Nu S-a încununat cu cunună de spini spre batjocură? N-a fost înălţat pe cruce şi I s-au pironit cu piroane mâinile şi picioarele? N-a fost necinstit pe cruce, fiind lovit cu suliţa în coaste şi adăpat cu fiere? N-a fost îngropat şi a înviat ca un Dumnezeu a treia zi? Cum putem spune noi că am suferit ceva? O frate, arată-mi spinarea ta rănită, cum a arătat Hristos obrazul lovit cu palme şi alte batjocuri şi ocări ce a suferit El, dar nu aici să-mi arăţi, însă toate mădulările tale s-au sfinţit prin patimile lui Hristos. Deci măcar cele mai mici le primeşte cu bucurie şi te va slăvi Dumnezeu pentru bunătatea lui cea multă la a doua venire, prin acest cin. Căci cinul acesta nu este altceva decât o făgăduinţă de răstignire şi de îngropare. Acestea v-am adus aminte în scurt, măcar că noi nici una din cele ce v-am arătat nu am făcut. Ci pentru ca să ne nevoim şi noi şi voi toţi, prin aducere aminte să ne îmbărbătăm, să ne îndemnăm şi să ne silim la supunerile noastre, făcându-le cu bucurie şi împlinind fiecare orice lucru ce i s-a încredinţat în Hristos Domnul nostru Căruia este slava şi puterea în veci. Amin.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, p.85-86)