Creat cu potențialul de a deveni dumnezeu-om, omul se străduie, în cadrul trupului hristocentric al Bisericii, să-și facă mintea asemenea celei a lui Dumnezeu, să ajungă la transfigurarea minții sale proprii prin Hristos. „Noi avem mintea lui Hristos” (I Corinteni 2, 16).

El se străduiește chiar să se asemene voii lui Dumnezeu, să-și transfigureze propria voință întru cea a lui Dumnezeu și să-și facă trupul asemănător celui al lui Hristos, transfigurându-l întru Domnul: „Trupul însă nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup” (I Corinteni 6, 13).

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 45)