Să ne apropiem strigând Celui ce ne-a făcut din lut: „Întoarce-te, Doamne, din Cer și milostivește-te spre noi, că noi suntem lut și Tu ești Cel ce ne-ai plăsmuit pe noi”. Luați jugul bunătății, purtați povara cea ușoară, cea liniștitoare și plină de blândețea și odihna sufletelor. Căci este oglinda curată a slavei Atotțiitorului, Care ne preschimbă pe noi în chip al nestricăciunii în duhul nestricăcios.

Dar se spune că cei cuvioși, care au păzit cu sfințenie pravila sfântă, se vor sfinți. Dar cine este cuvios? Potrivit celor scrise, cel ce seamănă în Duhul, din Duhul va secera viață veșnică. Așadar, aflând ici și colo odrăslită pocăința cu iubire de osteneală, nu vă robiți meselor, nu vă lăsați stăpâniți de mânie, nu râvniți pofte vătămătoare. Umblați în dragostea blândeții, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, urmând celor smeriți și urechea astupându-v-o de la neascultare, țineți-vă departe de orice cuvânt al împotrivirii și, supunându-vă unor mai dese înfrânări ascetice, puneți căpăstru trupului! Fiindcă „nu este drept ca noi, lăsând cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese”.

Pentru aceea, iubiților, cercând cele spuse, urmăriți pururea pocăința, prin care desăvârșiți fiind, veți ajunge la Tronul Vieții. „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta”, trimițând cântări de mulțumire lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 92)