Să recunoaștem împreună că fiecare am dus și ducem o cruce: ori avem o cruce a căsătoriei, ori avem o cruce a viețuirii singuri, ori avem o cruce a vreunei boli, ori avem altă cruce, a vreunei supărări. Crucea trebuie dusă cu mulțumire. Crucea trebuie dusă fără cârtire. Crucea trebuie dusă cu Hristos, nu fără Hristos, și nici în alt sens decât Golgota.

Adică Însuși Dumnezeu S-a răstignit pe cruce; acolo să ajungem noi. Dumnezeu ne dorește pe noi aducători de cruci pe Golgota. Cum El Și-a purtat crucea, și noi să ne purtăm crucea. El Și-a purtat o cruce grea. În crucea aceasta erau purtate toate păcatele noastre, ale tuturor oamenilor, din toate timpurile. Iar noi ne ducem doar crucea noastră, a păcatelor noastre, și acelea răscumpărate prin Iisus Hristos, Domnul.

(Preotul Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 16)