„Suntem datori să ne urâm sufletul, dacă în el colcăie şerpii”

Cuvinte duhovnicești

„Suntem datori să ne urâm sufletul, dacă în el colcăie şerpii”

    • „Suntem datori să ne urâm sufletul, dacă în el colcăie şerpii”
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Dacă pe umerii voştri ar apărea deodată nişte zdrenţe murdare şi împuţite, oare nu le-aţi arunca de pe voi, nu le-aţi călca în picioare?

Oare nu urâm şerpii, nu ne ferim de ei? Şi atunci, vom iubi şerpii care se cuibăresc în inima noastră? Suntem datori să îi urâm, suntem datori să ne urâm sufletul, dacă în el colcăie şerpii. În noi prea puţine merită dragoste. În orice păcătos sunt multe care merită ură. Şi trebuie ca această ură să se aprindă. Dacă pe umerii voştri ar apărea deodată nişte zdrenţe murdare şi împuţite, oare nu le-aţi arunca de pe voi, nu le-aţi călca în picioare? Iar dacă omul păcătos va privi în sufletul său, va vedea că haina sufletului îi seamănă cu nişte zdrenţe împuţite. Şi i se va face scârbă, greaţă, va urî zdrenţele acestea, va urî sufletul său care e îmbrăcat atât de hâd.

(Sfântul Luca al Crimeei, La portile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Sophia)