Vrednicia, cinstea și noblețea miresei depind de mire

Așa cum nu este nimeni mai cinstit, mai nobil, mai vrednic decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, la fel și pentru sufletul creștinesc nu poate fi cinste și vrednicie mai mare decât să fie mireasă logodită cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vrednicia, cinstea și noblețea miresei depind de mire. La fel și cinstea, noblețea și vrednicia sufletului creștinesc depind de Hristos. Cu cât mai vrednic este mirele, cu atât mai vrednică este și mireasa logodită cu el. Dar așa cum nu este nimeni mai cinstit, mai nobil, mai vrednic decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, la fel și pentru sufletul creștinesc nu poate fi cinste și vrednicie mai mare decât să fie mireasă logodită cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Cinstea, vrednicia și noblețea miresei nu se arată până ce nu se unește cu mirele ei prin căsătorie. Tot așa cinstea și slava sufletului creștinesc nu se vădesc atâta timp cât nu s-a logodit pe veci cu Iisus Hristos. „Iubiților, spune Apostolul, ce vom fi nu s-a arătat până acum” (I Ioan 3, 2). Slava și demnitatea miresei se arată atunci când aceasta se unește cu mirele ei printr-o nuntă vrednică. La fel se va descoperi negrăita slavă a sufletului creștinesc, când, la A Doua Venire a lui Hristos, se va uni cu El prin nuntă. Atunci Hristos va fi asemenea Mirelui celui preafrumos. „Știm că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă îl vom vedea cum este” (I Ioan 3, 2).

După nuntă, mireasa este condusă cu veselie la casa mirelui. La fel și sufletul creștinesc este condus cu bucurie și cu veselie în Cămara cerească a Mirelui său, Iisus Hristos (Psalmul 44, 16). „Și astfel cei mântuiți ai Domnului se vor întoarce și vor veni în Sion, în cântări de biruință, și o bucurie veșnică va încununa capul lor. Bucuria și veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea și suspinarea se vor depărta de la ei” (Isaia 51, 11).

După nuntă are loc ospățul și toți se veselesc. La fel și la nunta sufletului va fi Cina cea de Taină întru bucurie și veselie. Atunci vor mânca, vor bea, se vor bucura și se vor veseli întru desfătarea inimii (Isaia 65, 13-14). Această veselie a fost mai dinainte vestită nouă de Sfântul Apostol Ioan: „Și am auzit ca un glas de mulțime multă și ca un vuiet de ape multe și ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotțiitorul, împărățește. Să ne bucurăm și să ne veselim și să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului și mireasa Lui s-a pregătit, și i s-a dat ei să se înveșmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinților” (Apocalipsa 19, 6-8).

(Sfântul Tihon din ZadonskComoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, pp. 58-59)

De la același autor

Ultimele din categorie