De ziua nunţii trebuie să vă aduceţi aminte întotdeauna şi să-i daţi un loc aparte între celelalte date importante din viaţa voastră. Aceasta este o zi a cărei lumină va lumina toate celelalte zile până la sfârşitul vieţii.

Bucuria de pe urma încheierii căsătoriei nu este furtunoasă, ci adâncă şi liniştită. Asupra altarului nunţii, când se unesc mâinile şi se rostesc făgăduinţele cele sfinte, se apleacă îngerii, cântându-şi lin cântările, iar apoi adumbresc fericita pereche cu aripile lor atunci când aceasta începe calea pe care o străbate în viaţă. (...)

Sensul căsătoriei stă în a aduce bucurie. Se înţelege că viaţa conjugală este o viaţă cât se poate de fericită, de deplină, de curată şi de bogată, este un aşezământ dumnezeiesc care duce la desăvârşire. Planul lui Dumnezeu constă, ca atare, tocmai în aceea ca viaţa celor căsătoriţi să aducă fericire, ca ea să facă mai deplină atât viaţa soţului, cât şi viaţa soţiei, ca nici unul dintre cei doi să nu iasă în pierdere, ci amândoi să iasă în câştig.

Dacă, totuşi, căsnicia nu devine fericire şi nu face viaţa mai bogată şi mai deplină, vinovată nu este legătura căsătoriei, ci vinovaţi sunt oamenii uniţi prin ea. (Sfânta Muceniţă Alexandra, Împărăteasa Rusiei)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia, București, 2011, p. 84)