Cuvânt despre păcatul cel dintâi al firii omenești
Cel dintâi păcat, asa cum mărturisește Sfânta Scriptură, este neascultarea primului om, a lui Adam, pentru care el a fost izgonit din rai, s-a supus morții și stricăciunii și a fost osândit să-și câstige pâinea prin sudoarea frunții lui.
„Cel dintâi păcat, așa cum mărturisește Sfânta Scriptură, este neascultarea primului om, a lui Adam, pentru care el a fost izgonit din rai, s-a supus morții și stricăciunii și a fost osândit să-și câstige pâinea prin sudoarea frunții lui. Astfel, în firea omenească, primul păcat este neascultarea lui Adam, prin care a intrat și moartea în lume din invidia cea drăcească, așa cum spune Înțelepciunea lui Dumnezeu prin înțeleptul Solomon. Iar în firea îngerească a apărut mai înainte de toate, prin blestematul diavol, mândria cea ticăloasă și potrivnică lui Dumnezeu. De aceea, mândria poate fi numită cel dintâi păcat, căci ticălosul diavol l-a putut ademeni prin ea pe Adam, stârnindu-i dorința de a se face asemenea lui Dumnezeu: și veți fi ca Dumnezeu, a spus el. În aceasta constă mândria cea cumplită!”
(Sfântul Maxim Grecul, Scrieri dogmatico-polemice, Editura Bunavestire, p. 191)