Binele pe care l-a săvârșit săracul Lazăr constă în curățirea, luminarea și îmbogățirea sufletului său prin virtutea răbdării cu nădejde în Dumnezeu

Evanghelia citită astăzi este plină de învățături duhovnicești care ne arată adevăruri fundamentale pentru credința și viața noastră. În primul rând ne arată că după moartea trupului sufletul trăiește și își amintește de toate faptele săvârșite în timpul vieții pe pământ. În pericopa evanghelică de astăzi avem mărturia clară a Mântuitorului Iisus Hristos privind existența și viața sufletului după despărțirea sa de trup.

Sufletul omului după ce se desparte de trup merge fie în comuniunea și bucuria drepților, fie în izolarea și întristarea păcătoșilor. Această precizare este deosebit de importantă deoarece ea ne arată valoarea unică a vieții omului pe pământ. Sufletul omului după despărțirea de trup nu stă într-o stare de nepăsare, ci are conștiința luminată. Sufletele după moarte sunt conștiente de starea lor și văd deosebirea dintre Rai și Iad. Focul în care se afla sufletul bogatului nemilostiv este după interpretarea Sfinților Părinți o mustrare a conștiinței, o suferință a sufletului pentru faptele rele săvârșite sau pentru binele care putea să îl facă pe pământ, dar nu l-a înfăptuit. Cu alte cuvinte, focul nematerial al iadului este durerea vidului spiritual.

După ce viața pământească a bogatului s-a sfârșit acesta a fost îngropat. Evanghelia vorbește numai despre trupul bogatului înmormântat nu despre sufletul său, fiindcă bogatul devenise cu totul trupesc și trăia numai biologic. De multă vreme își îngropase sufletul în trup, trăind numai trupește. Sufletul său în loc să înduhovnicească  trupul său a devenit cu totul trupesc, sufletul său s-a făcut țărână încă din timpul vieții pământești.

Binele pe care l-a săvârșit săracul Lazăr constă în curățirea, luminarea și îmbogățirea sufletului său prin virtutea răbdării cu nădejde în Dumnezeu, fără răzvrătire, fără osândirea aproapelui nici măcar a bogatului nemilostiv. Deși sărac din punct de vedere material, Lazăr și-a îmbogățit sufletul cu virtuți multe. Cu toate că era viețuitor în societate, el trăia sufletește în singurătate ca un sihastru care pacifica patimile prin smerenia și blândețea sufletului său.

Omul dacă nu este milostiv pierde mântuirea, iar dacă este milostiv intră în Împărăția Lui Dumnezeu cel milostiv și al sfinților Săi. Poporul nostru învâțând din pericopa evanghelică citită astzi, dar si din alte pericope evanghelice, că dăruind altora vom primi de la Dumnezeu darul asemănării noastre cu El. De aceea zice poporul român că dar din dar se face Raiul. Din darurile primite de la Dumnezeu dacă împărtășim și altora se crează comuniune de bucurie, pace și fericire cu Dumnezeu și semenii nostri și astfel dobândim Raiul.

Sursa: basilica.ro

De la același autor

Ultimele din categorie