Știință și spiritualitate în slujba sănătății mintale

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, transmis cu prilejul Conferinței Naționale a proiectului Hristocentric, cu tema Beneficiile unei împreună lucrări a preotului duhovnic cu specialiștii în sănătate mintală: mărturii validate științific și duhovnicesc, Palatul Patriarhiei, luni, 6 octombrie 2025

Cu deosebită bucurie salutăm pe toți participanții la lucrările acestei importante conferințe, dedicată unei teme de mare actualitate și profundă semnificație pastorală: cooperarea dintre preotul duhovnic și specialiștii în domeniul sănătății mintale.

În vremurile pe care le trăim, caracterizate de o accelerare fără precedent a ritmului vieții, de presiunea tehnologiilor digitale și de provocările unei lumi tot mai secularizate, observăm cu îngrijorare creşterea cazurilor de suferință psihică în rândul semenilor noștri. Datele statistice arată o realitate îngrijorătoare: tulburările de anxietate, depresia, dependențele și alte boli psihice afectează un număr tot mai mare de persoane, în special tineri. Conform studiilor recente, adicțiile digitale și problemele de sănătate mintală s-au intensificat dramatic, constituind o provocare majoră pentru societatea contemporană.

Conform învățăturii Bisericii Ortodoxe, omul este o ființă vie specială, unică, alcătuită din trup și suflet, cu o viaţă biologică, psihologică și spirituală. Iată cum descrie Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae crearea omului şi vocaţia sa în lume:

„După credința creştină, omul constă din trupul material şi din ceea ce numim suflet, care nu poate fi redus la materie. Sufletul străbate prin trupul material şi e legat de el, dar transcende materialitatea lui. Fiinţa omenească se cere respectată ca o ființă de o valoare inestimabilă. Ea e prin suflet „cineva” , nu numai ceva. Ceea ce îl face pe om „cineva” e acest substrat înzestrat cu conştiinţă şi cu capacitatea de reacții conștiente şi libere”[1].

„Sufletul uman e făcut după chipul lui Dumnezeu cel personal, atât prin conştiinţa sa, cât şi în calitatea de subiect între subiecte, cu un fel de conţinut de conştiinţă umană comună.[2]”

„Sufletul conştient e adus la existenţă prin actul special creator şi iniţiator al dialogului Logosului cu el. (cf. Facerea 1, 26-27)

Scopul creaţiei se împlinește astfel prin aducerea la existenţă a persoanei conştiente create, pentru că şi Creatorul este Persoană şi pentru că creaţia are ca scop realizarea unui dialog între Persoana supremă şi persoanele create”[3].

„De aceea, pentru învăţătura creştină, spiritul nu este în om o entitate deosebită de suflet, ci, funcţiile superioare ale sufletului, dedicate mai puțin îngrijirii trupului şi mai mult gândirii care se poate înălţa până la gândirea Creatorului său”[4].

„Sfinţii Părinți vorbesc de partea superioară înțelegătoare a sufletului, de nous (minte), într-un fel care ar arăta că ea cunoaște pe Dumnezeu în mod direct, intuitiv, după o eliberare de toate reprezentările şi imaginile lucrurilor din lume. […] Această cunoaștere directă a lui Dumnezeu nu e înţeleasă în Răsărit ca o cunoaștere a unei minţi separate de trup şi de lume, ci a unei minţi care se resimte de faptul vieţii în trup şi de toată experiența din lume. E cunoașterea directă a minţii unui trup purificat. E cunoaşterea directă a unei minţi care se resimte de efectul purificării în relaţie cu lumea. E o cunoaștere directă printr-o lume devenită transparentă”[5].

„Sufletul uman e creat de Dumnezeu într-un mod special, întrucât e înzestrat cu însușiri înrudite cu cele ale lui Dumnezeu: conștiința, raţiunea cognitivă, libertatea. Sufletul uman e chemat la un dialog liber cu Dumnezeu prin cunoaștere şi fapte, la o folosire a lumii în mod liber, ca un dar al lui Dumnezeu pentru a răspunde prin ea iubirii lui Dumnezeu care i-a dat-o şi a prelungi prin ea dialogul iubirii cu semenii săi”[6].

«Omul ca fiinţă specială este creat în mod simultan în întregimea sa. […] Omul e constituit din două componente: din trup şi suflet, şi (că) trupul e din materia generală, iar sufletul are înrudire specială cu Dumnezeu. „Omul este înrudit cu Dumnezeu”, spune Sfântul Grigorie de Nyssa. Iar Sfântul Macarie Egipteanul declară: „Între om şi Dumnezeu există ce mai mare înrudire»[7].

«De altfel, însuși „sufletul viu”, insuflat omului, este văzut de Sfântul Grigorie Palama ca veșnic viu, nemuritor şi înzestrat cu harul dumnezeiesc. „Ce i-a insuflat? Suflarea vieţii. Caci s-a făcut primul om spre suflet viu. Dar ce înseamnă viu? Veşnic viu, nemuritor, adică raţional (cuvântător). Căci nemuritorul este raţional. Şi nu numai aceasta, ci înzestrat cu harul dumnezeiesc. Căci așa este cu adevărat viu sufletul. Iar aceasta este identic cu „după chipul”, iar, de voiești, şi după asemănare”[8].

„Suflarea lui Dumnezeu sădește în om nu atât viaţa biologică, căci aceasta o au şi animalele, care nu primesc o insuflare de la Dumnezeu, ci viața înțelegerii si a comuniunii cu Sine, adică viața spirituală”[9].

„Prin suflarea lui Dumnezeu, apare în om un tu al lui Dumnezeu, care e „chipul lui Dumnezeu”, căci acest tu poate să spună şi el eu şi-I poate spune şi el lui Dumnezeu Tu. Dumnezeu Îşi dă din nimic un partener al dialogului, dar într-un organism biologic”[10].

Această viziune antropologică, fundamentată pe învățătura Sfintei Scripturi, a Sfinților Părinți și pe experiența bimilenară a Bisericii, ne arată că sănătatea adevărată a omului nu poate fi înțeleasă doar ca absență a durerii fizice sau psihice, ci ca o stare de armonie între toate dimensiunile ființei umane.

Duhovnicul, medic de suflete, după cum ne învață Tradiția Bisericii noastre, are misiunea sfântă de a călăuzi pe credincioși pe calea mântuirii, prin vindecarea spirituală de patimi egoiste, prin împăcarea cu Dumnezeu, cu semenii și cu ei înșiși. Taina Sfintei Spovedanii oferă iertarea păcatelor mărturisite, dar şi o creştere spirituală cu lucrarea harului Preasfintei Treimi, care luminează profund ființa umană. Totodată, recunoaștem că există astăzi multe suferințe psihice, care necesită și abordarea competentă a specialiștilor în sănătate mintală – medici psihiatri, psihologi clinicieni, psihoterapeuți.

Experiența pastorală arată că preotul duhovnic și specialistul în sănătate mintală nu lucrează în direcţii opuse sau concurente, ci complementare. Ambii slujesc vindecării persoanei umane, fiecare potrivit pregătirii şi vocației sale. Preotul duhovnic oferă călăuzire spirituală, vindecare prin Sfintele Taine ale Pocăinţei, Maslului şi Euharistiei, prin rugăciune personală şi comunitară, prin îndrumare pentru a cultiva viața în comuniune cu Hristos, Cel ce vindecă toată boala şi neputinţa din popor (cf. Matei 4, 23). Pe de altă parte, specialistul în sănătate mintală oferă diagnoza științifică, tratamentul adecvat și suportul terapeutic specializat, potrivit ştiinţei medicale de astăzi.

Unui pacient credincios care suferă de o depresie clinică i se poate oferi atât tratament din partea specialistului medical, cât și o susținere duhovnicească din partea preotului. Un tânăr cu anxietate severă poate fi ajutat atât prin terapie psihologică, cât și prin dobândirea păcii lăuntrice prin rugăciune și prin Sfintele Taine ale Bisericii, lucrări sfinte care comunică oamenilor iubirea milostivă şi pacificatoare a lui Hristos, Care spune: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi” (cf. Matei 11, 28).

Această conferință vine să ofere un cadru științific și duhovnicesc pentru o mai bună înțelegere a modului în care preotul duhovnic și specialistul în sănătate mintală pot lucra împreună, cultivând un respect reciproc, privind specificul și competențele fiecăruia, însă având în centru vindecarea persoanei suferinde.

Este important ca preoții duhovnici să cunoască elementele esenţiale ale sănătății mintale, să poată recunoaște semnele unei suferințe psihice severe și să îndrume credinciosul către specialistul potrivit atunci când este necesar. În același timp, specialiștilor în sănătate mintală care lucrează cu persoane credincioase li se recomandă să respecte importanţa vieții spirituale a pacienților lor și să aprecieze rolul binefăcător pe care îl poate avea păstorirea duhovnicească în procesul de vindecare a pacienţilor.

Iar preoţilor duhovnici li se recomandă să cunoască mai bine realizările pozitive ale științelor cognitive: psihologia, neuroştiinţele și psihiatria, când acestea sunt practicate cu responsabilitate și devin ajutor efectiv pentru persoana bolnavă. Totodată, este necesar ca specialiștii în sănătate mintală să fie receptivi pentru valorile vieţii spirituale a omului când rugăciunea şi viaţa liturgică a Bisericii sunt o resursă profundă de vindecare și dătătoare de sens pentru pacientul credincios, pentru familia sa şi pentru comunitatea din care face parte.

Dorim ca lucrările acestei conferințe să contribuie la dezvoltarea unei viziuni integratoare asupra îngrijirii persoanei suferinde, printr-un dialog onest între metodele științei medicale contemporane şi bogăția experienței bimilenare a vindecării bolnavilor prin lucrarea duhovnicească a Bisericii. Această lucrare împreună poate aduce pacientului vindecarea integrală, mintală şi spirituală, care nu este doar absența simptomelor, ci şi restaurarea armoniei interioare, a comuniunii omului cu Dumnezeu, cu semenii şi cu el însuşi, ca stare de pace, bucurie şi speranţă.

În final, adresăm cuvinte de apreciere organizatorilor acestui important eveniment științific și duhovnicesc, precum și tuturor participanților – preoți duhovnici, specialiști în sănătate mintală, cercetători și studenți – care contribuie prin prezența și implicarea lor la aprofundarea dialogului necesar între ştiinţele medicale şi viaţa liturgică şi duhovnicească a Bisericii.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, să binecuvânteze lucrările acestei conferințe și să reverse darurile Sale cele bogate asupra tuturor celor care slujesc vindecării și mântuirii bolnavilor, spre binele societăţii româneşti actuale.

Cu părintească binecuvântare,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note

[1] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, p. 391.

[2] Op. cit., p. 394.

[3] Op. cit., pp. 394-395.

[4] Op. cit., p. 396.

[5] Op. cit., pp. 399-400.

[6] Op. cit., p. 404.

[7] Op. cit., p. 405.

[8] Op. cit., p. 408.

[9] Op. cit., p. 409.

[10] Op.cit., pp. 405, 409-410.