Domnule Președinte,

Domnule Prim-ministru,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Excelența Voastră Părinte Episcop,

Domnule ambasador,

Distinse oficialități centrale și locale,

Dragi oaspeți de peste Prut,

Distinsă adunare,

Binecuvântarea lui Dumnezeu a fost asupra Moldovei și Țării Românești în anul 1859, luna ianuarie, zilele 5 și 24.

După o lungă perioadă de viață separată cu multe lucruri în comun, dar și cu asperități și conflicte, cele două provincii românești se unesc într-o singură Țară.

Oameni puternici, cu viziune, capabili să se depășească pe sine, cu frică și credință în Dumnezeu au așezat Țara pe făgaș trainic întru așteptarea Ardealului să vină acasă.

O singură tristețe umbrea evenimentul din 24 ianuarie 1859. Doar o parte a Moldovei s-a unit cu Țara Românească. Moldova de Răsărit și Moldova de Sus erau înstrăinate, precum sunt și acum.

Este destinată generația noastră să împlinească, fie și în parte, ceea ce nu s-a desăvârșit atunci?

Dumnezeu are cu certitudine planul Său în toate. Și, ceea ce este imposibil sau foarte greu pentru noi, oamenii, este cu putință la Dumnezeu.

Cu gând de recunoștință față de făuritorii Unirii din 1859 și 1918, cu dor de românii înstrăinați în Răsărit sau în Apus, cu speranță pentru mai bine în interiorul Țării, rugăm pe Dumnezeu să ne inspire, să ne ierte, să ne călăuzească și să ne dăruiască putere întru slujirea oamenilor acestei Țări.

Amin. Așa să fie!