Cuvântul lui Dumnezeu
Aşadar, Acest Unul şi singur Dumnezeu nu este lipsit de Cuvânt. Ci având Cuvântul nu va fi fără ipostas, nu va începe să fie şi nici nu va înceta să fie (căci nu a existat nicicând un moment în care Dumnezeu a fost fără Cuvântul Lui), ci pururea are cu El Cuvântul Lui, născut din El, nu aşa cum avem noi cuvântul nostru, fără ipostas şi risipindu‑se în aer, ci en‑ipostatic, viu, desăvârşit şi nu Care sălăşluieşte în afara Lui, ci este întru El pururea.
Capitolul al 5‑lea
Aşadar, Acest Unul şi singur Dumnezeu nu este lipsit de Cuvânt. Ci având Cuvântul nu va fi fără ipostas, nu va începe să fie şi nici nu va înceta să fie (căci nu a existat nicicând un moment în care Dumnezeu a fost fără Cuvântul Lui[7]), ci pururea are cu El Cuvântul Lui, născut din El, nu aşa cum avem noi cuvântul nostru, fără ipostas şi risipindu‑se în aer[8], ci en‑ipostatic, viu, desăvârşit şi nu Care sălăşluieşte în afara Lui, ci este întru El pururea. Căci unde va fi dacă se va afla în afara Lui? Dar întrucât firea noastră este muritoare şi uşor de nimicit, pentru aceasta şi cuvântul nostru este ne‑ipostatic[9]. Dar Dumnezeu care este veşnic, Care este desăvârşit, Care are Cuvântul Lui desăvârşit şi en‑ipostaziat, veşnic şi viu şi având toate câte are şi Cel ce L‑a născut. Or, aşa cum şi cuvântul nostru izvorăşte din minte, dar nici nu este pe de‑a‑ntregul identic cu mintea, nici întru totul deosebit de minte (căci ieşind din minte este altul decât ea, dar prin faptul că el scoate mintea la iveală, nu este întru totul altceva faţă de minte, ci fiind una cu mintea prin fire, este altceva prin chip)[10], la fel şi Cuvântul lui Dumnezeu: prin faptul că este subzistent prin El însuşi, este deosebit de Cel de la Care are ipostasul, dar pin faptul că arată în Sine Însuşi pe aceleaşi care se văd la Dumnezeu, este acelaşi prin fire cu El. Căci aşa cum desăvârşirea se raportează la Tatăl, tot aşa se va raporta şi la Cel ce S‑a născut din El – Cuvântul lui Dumnezeu.
(Sfântul Ioan Damaschin, Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului, Editura Sophia, 2007)
[7]Răspuns la afirmaţia arienilor „a fost un moment când nu era şi a trebuit la un moment dat să aibă început.” v. Sf. Vasile cel Mare. Omilia la „la început a fost Cuvântul.”
[8]Idee preluată din Sf. Vasile cel Mare, De Spiritu Sancto. SC 17bis. şi sf. Grigorie de Nyssa, Marele Cuvânt Catehetic.
[9]V. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele Cuvânt Catehetic.
[10]Analogie preluată din Sf. Grigorie din Nazianz, citată şi de Sf. Maxim în Quaestiones et Dubia, Cuvântări, XXXII, 27, SC 318, p. 142. cf . Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Thalassius, Filocalia.
„Omul se teme de multa lumină, de deschiderea Cerurilor, de veșnicie”
Maica Domnului ne aduce înaintea lui Dumnezeu
Traducere și adaptare:Sursa:Sfântul Ioan Damaschin, Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului, Editura Sophia, 2007Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro