Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Binecredincios popor român,

În epoca în care trăim, cu acest confort și bunăstare pe care o caracterizează, este foarte greu pentru cineva să accepte o predică în care este rugat să sufere și să fie persecutat pentru Hristos. Cu toate acestea, întreaga Sfântă Scriptură ne arată că durerile și persecuțiile pe care le-au îndurat oamenii lui Dumnezeu au strânsă legătură cu viața noastră de zi cu zi, întrucât, conform Sfântului Ioan Gură de Aur, nu există om care să meargă pe drumul virtuților fără să întâmpine dureri, încercări și ispite.

Acest adevăr ni l-a transmis pericopa evanghelică de astăzi, rostită cu ocazia sărbătorii Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Iisus Hristos, dorind să sprijine pe credincioșii Săi, în fața viitoarelor persecuții, le-a spus: Dacă vă urăște pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. (Ioan 15, 18). Și, în continuare, explică: Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște (Ioan 15, 19).

Persecuția oamenilor lui Hristos nu reprezintă altceva decât numai războiul cel din veac, care aduce pe diavol și puterile sale în contradictoriu cu Dumnezeu și cu sfinții Săi. Conform unei legi duhovnicești, cu cât înaintează cineva în viața spirituală, cu atât se înmulțesc persecuțiile și durerile din viața sa.

Foarte multe dureri, încercări și persecuții s-au aflat în viața Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ale cărui sfinte moaște se află în cetatea Tesalonicului, pe care, popoarele din Balcani, dar și în general, întreaga Ortodoxie, îl cinstesc astăzi.

A trăit în prima epocă creștină, epocă în care toți cei care doreau să trăiască o viață întru Hristos au avut de suferit. Cu siguranță că viața creștină este grea în orice epocă am trăi. Și aceasta, întrucât nu purtăm o luptă cu  oamenii, pe care am fi putut să le ținem piept prin diferite metode, ci noi purtăm o luptă cu diavolul care, spirit fiind, poate întinde capcane la care nici nu gândim.

Cu toate acestea, creștinismul are o tradiție de peste 20 de secole. Drumul cel greu al sfințeniei l-au parcurs mulți oameni înaintea noastră lăsând în urma lor un model de viață pe care să-l urmăm. În epoca în care a trăit Sfântul Dimitrie, la sfârșitul secolului al 3-lea, Biserica lui Hristos era încă persecutată. Fiecare creștin trebuia să asculte doar glasul său lăuntric, așa cum a făcut-o Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, chiar dacă i-a fost greu.

Pentru toți cei care aveau rădăcini în neamul evreiesc, lucrurile erau mult mai simple. Sfântul Dimitrie a fost de origine greacă, închinător la idoli. I-a fost foarte greu să nege pe dumnezeii strămoșilor săi, precum și tradițiile țării sale ca să urmeze un Dumnezeu necunoscut. Cu toate acestea a depășit această mentalitate, chiar dacă vârsta și pregătirea sa somatică i-ar fi oferit un viitor strălucit în armată. Iată că și-a jertfit viitorul pentru a urma o viață întru Hristos!

Nu a ținut cont de educația sa nici de funcția pe care o deținea în armată, fiind conducătorul cătații Tesalonicului. Întrucât creștinismul se afla sub persecuție, el a renunțat la funcțiile sale, precum și la viața sa pentru a-L câștiga pe Hristos.

De ce oare oamenii lui Dumnezeu întâmpină greutăți și dureri în viață? Doreşte, oare, Dumnezeu ca oamenii Săi să sufere? Cu siguranță, nu! Îngăduie, totuși, Dumnezeu să primim încercări și întristări pentru că El are un plan cu fiecare dintre noi, astfel:

• Ne încearcă, în primul și primul rând, credința noastră. Atunci când toate ne vin cu ușurință, nu ne împiedică nimic să spunem: Slavă Ție, Doamne! Dar atunci când întâmpinăm greutăți, mulți dintre noi ne îndepărtăm de Dumnezeu. Aurul, atunci când este extras din pământ, este plin de multe alte elemente. Pentru a fi curățat, aurul trece printr-o prelucrare la o temperatură mare. La astfel de temperaturi mari, toate celelalte elemente nu rezistă, transformându-se în vapori. La fel se întâmplă și cu încercările din viața noastră. Cei slabi în credință se îndepărtează, rămânând, astfel, doar cei credincioși.
• Dumnezeu ne cercetează pedagogic, prin încercările pe care ni le dă. Ne protejează de situații neplăcute, trimițându-ne semnale pentru schimbarea direcției noastre. Noi, oamenii, ne aducem aminte de trecutul nostru, suntem conștienți de prezentul nostru, cel pe care îl trăim, dar nu cunoaștem deloc viitorul. Dumnezeu este singurul care știe și trecutul și prezentul și viitorul nostru. Și atunci când Dumnezeu observă faptul că avansăm în viitor, fiind cuprinși de pericolul unei căderi morale, de un păcat, atunci pune stavilă înaintea noastră. Un astfel de impediment poate fi o boală, o supărare, trecerea la cele veșnice a unui apropiat. Ne anunță Dumnezeu că trebuie să ne schimbăm cursul vieț Este precum un clopot de pericol. La fel cum un părinte, atunci când vede pe copilul său că aleargă către o prăpastie, îl prinde de mână pentru a-l salva, la fel procedează și Dumnezeu cu noi. Sfântul Apostol Pavel, făcând referire la boala sa, care îl chinuia, mărturisește că aceasta i-a fost dată de către Dumnezeu pentru a se feri de mândrie și egoism.
• Mai există încă un motiv pentru care Dumnezeu îngăduie să fim încercați prin dureri și persecuții în viața noastră. Motivul acesta are legătură directă cu sfinții Săi, cu martiriul sfinților și durerile îndurate ce către cuvioșii Să Dumnezeu dorește ca aceștia să devină modele în viață pentru credincioșii Săi, respectiv, modele de răbdare, de abstinență, de bărbăție. Încercați să vă aduceți aminte de o persoană evlavioasă, care a suferit în viața sa, dar a rămas credincioasă, fără să cedeze, purtându-și până la final crucea. Nu-i așa că devine un exemplu de urmat și pentru ceilalți?

Sfântul Dimitrie, în interiorul temniței, a devenit catehet pentru cei închiși, îndrumând pe mulți dintre ei către Hristos și către izbăvire. Atunci când și-a găsit sfârșitul său mucenicesc, prin împungerea cu suliță, a devenit exemplu de urmat pentru mulți alți martiri. Exemplul său a ajuns în toți Balcanii, precum și în întreaga lume, inspirând pe mulți spre a-i urma pilda.

Atunci când noi, la rândul nostru, întâmpinăm dureri și încercări în viața noastră, va trebui să facem o analiză lăuntrică. Dacă ne aflăm pe un drum greșit, trebuie să ne resetăm. Durerea și întristarea sunt niște avertizări. Dacă ne aflăm pe drumul cel bun (acest lucru ni-l va spune Biserica, nu noi înșine), atunci noi trebuie sa-L slăvim pe Dumnezeu pentru faptul că ne folosește pe noi drept exemple, pentru mântuirea altor oameni.

Cu toate acestea, să nu uităm faptul că, în lumea aceasta, spre o astfel de direcție ne îndreptăm. Și este normal să întâmpinăm greutăți, dureri și suspinări în viața noastră. La sfârșit, totuși, există și premii pe care Dumnezeu le acordă celor ce s-au nevoit. La fel cum a procedat și cu Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. L-a premiat cu darul vindecării multor boli, de unde și denumirea sa de Tămăduitorul. Mormântul său a devenit loc de închinare pentru multă lume, iar mirul sau, cel care izvorăște din sfintele sale moaște,  este cea mai bună dovadă că, prin viața sa exemplară, a căpătat mireasma lui Hristos.

Cea mai mare răsplată pe care i-a dăruit-o Dumnezeu Sfântului Dimitrie a fost aceea de a elibera cetatea Tesalonicului, în urma rugăciunilor  Sfântului, în data de 26 octombrie 1912.

Cinstindu-l, astăzi, pe Sfântul Dimitrie, primim mesaje pentru viață din martiriul și viața sa, după cum urmează:

• În primul rând, ne transmite, prin exemplul său, faptul că doar lângă Mântuitorul nostru Iisus Hristos putem găsi adevărata bucurie și împlinire. Noi, oamenii, căutăm bucuria, în general, în lucrurile materiale, în funcțiile publice sau în reușitele noastre științ Sfântul Dimitrie avea o avere foarte mare și ar fi avut posibilitatea să dobândească și mai multă avere. Deținea o funcție foarte înaltă în societate și în armată și ar fi putut să obțină funcții și mai mari. Ar fi putut să înainteze cât de mult ar fi vrut. S-a lipsit de acestea și toate deșertăciuni sunt (Filipeni 3, 8), așa le-a considerat pe toate acestea drept deșertăciuni, în comparație cu slava lui Dumnezeu. Sfântul Dimitrie ne cheamă astăzi să-i fim urmași.
• Activitatea sa misionară, chiar și în interiorul închisorii, precum și scopul său de a aduce mai aproape de Hristos măcar un om, în fiecare zi, ar trebui să ne inspire și pe noi. Lumea din ziua de astăzi se clatină, are nevoie de îndrumare.

Îndrăzneala sa și jertfelnicia sa de a binecuvânta pe Nestor, din interiorul temniței, în drumul său către Lie, reprezentantul ateismului din vremea aceea, ne trimite un mesaj puternic: că viața este cel mai mare dar, deci, nu avem voie să o luăm nici pe a noastră nici pe a altcuiva. Există valori mai mari decât viața când trebuie să o jertfim. Există o scară a valorilor în vârful căreia se află religia noastră, țara noastră, cinstea noastră și apoi urmează valoarea vieții noastre. Pentru valorile respective îți poți jertfi viața, precum Sfântul Dimitrie și-a jertfit viața sa, susținând credința sa în Hristos.

La acest ultim aspect aș dori să poposesc un pic. Poporul român trăiește într-o țară liberă și, mai mult ca sigur, sunt limitate sau chiar inexistente momentele când sunteți chemați să vă jertfiți  viața. Din păcate, nu pot spune același lucru și despre țara mea, Cipru, precum și pentru conaționalii mei. De peste 50 de ani, un popor de altă religie, respectiv Turcia, ne-a atacat, ocupând, astfel, 37% din teritoriul țării noastre. Au fost 6000 de oameni care și-au pierdut viața, 2000 sunt încă dați dispăruți, 520 de biserici au fost transformate în moschei și geamii, în depozite, în grajduri pentru animale sau au fost distruse de trecerea timpului.

Toți acei creștini ai zonei ocupate au fost alungați, cu forța, din casele lor, interzicându-le să se mai întoarcă la casele lor. Singurul nostru delict este poziția noastră geografică. Ciprul se află la intersecția a trei mari continente: Europa, Asia și Africa, acolo unde se întâlnesc drumurile comerciale și acolo unde teritoriul poate fi folosit pentru baze militare cu scopul de a controla întreaga zonă.

Cu toate că trăim în secolul 21 și toată lumea se zbate pentru drepturile omului, dobândirea libertății noastre necesită jertfe, chiar cu prețul vieții noastre. De aceea, va trebui să-l urmăm pe Sfântul Dimitrie. Să fim pregătiți ca, pentru libertatea noastră, să ne jertfim viața. Este, de asemenea, și un semn de respect față de Dumnezeu, Care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa. A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă și libertate.

Vă rog, pe toți dintre dumneavoastră, cu căldură, să vă rugați Bunului Dumnezeu să ne întărească în încercarea noastră. Fie ca Sfântul Dimitrie, după cum a ajutat și el la eliberarea cetății sale, așa să facă și cu noi.

Mulțumesc Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru invitație,  pentru primirea călduroasă, precum și pentru găzduirea delegației noastre, mulțumim, de asemenea, membrilor Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române, clerului și binecredinciosului popor român, pentru dragostea arătată față de noi.

Amin!

Sursa: basilica.ro