căsătorie
 

Pentru căsătorie, să nu căutăm un „partener”, ci un prieten pentru viață

Când omul va înţelege că are nevoie de căldură omenească, pe care nu o înlocuieşte niciun confort şi nicio maşină, atunci va căuta în celălalt nu un partener, ci un prieten pentru viaţă; atunci familia va deveni, pentru toţi membrii săi, un izvor de bucurie, o şcoală a dragostei şi o flacără aprinsă în lumea aceasta rece.

Scrisoare către o mireasă – necazurile să nu vă ia pe nepregătite

Acum sunteţi doi. În doi, bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte – o singură inimă şi un singur drum în viaţă.

Iubirea fără Hristos își pierde repede prospețimea

Mireasa care intră fecioară în biserică la Taina Cununiei, fecioară rămâne toată viaţa – chiar după ce naşte prunci – şi mirele la fel, bineînţeles doar dacă sunt şi rămân în Hristos.

Amăgirea și dezamăgirea în relațiile de iubire

Fiecare om este o persoană, și fiecare persoană posedă darul libertății. „Dragoste cu de-a sila nu se poate” - această vorbă cuprinde un înțeles adânc. Trebuie neapărat să găsim puterea de a recunoaște noi înșine falsul și de a ieși din starea bolnăvicioasă.

Care este deosebirea dintre relațiile de dependență și dragostea autentică?

Dragostea matură spune: „Voi face tot ce-mi stă în putere ca să te ajut să-ți realizezi la modul optim posibilitățile, chiar dacă asta înseamnă că uneori va trebui să fii departe de mine și să faci ceva fără mine”. În relațiile mature rămâne întotdeauna mult spațiu pentru satisfacerea necesităților proprii, pentru atingerea propriilor scopuri și pentru creșterea individuală a personalității. În asemenea relații rămâne întotdeauna loc pentru Dumnezeu.

Este posibil să întâlnim și să nu recunoaștem sufletul pereche?

Se întâmplă ca omul să nu vadă ceea ce îi trimite Dumnezeu şi să nu primească darul ca atare. Aceasta mai ales atunci când sufletul său este cuprins de ceea ce i se pare lui a fi dragoste, dar care de fapt nu este decât o pasiune bolnăvicioasă pentru altcineva, atunci când omul îşi creionează în suflet un chip fictiv al persoanei alese care, de cele mai multe ori, îl refuză. Sau ne mirăm de ce vreo femeie evlavioasă nu şi-a găsit soţ, dar Dumnezeu ştie ce ispite ar fi putut avea aceasta şi cum i s-ar fi schimbat caracterul dacă ar fi fost mama unei familii.

Căsătoria înseamnă să încep totul cu „noi”

Soţia nu poate să spună: „eu voi merge acolo și acolo pentru că așa îmi place”, ci „noi vom merge”, pentru că vă repet, nu mai este liberă, nu este necăsătorită.

Neînțelegerile dintre soți – cum le depășim?

Când unul dintre soți are momente de slăbiciune umană și devine irascibil, bănuitor, leneș sau indiferent, bine ar fi ca amândoi să se uite pe sine pentru a putea privi în celălalt. Chiar cuvintele „mă uit la tine” trimit la o uitare de sine. Ca să pot să te privesc numai pe tine, trebuie să „mă uit” pe mine.

Dragostea însăşi, lucrarea şi osteneala dragostei încep de la cununie

Numai când Domnul bine­cuvântează căsătoria, siropul dulce al îndrăgostirii pământeşti se poate preface în vinul preadulce al dragostei.

„Căsătoria trebuie să se facă ori bine, ori deloc”

Nu există nici un fel de siguranţă, de percepție în viitor, de sens, de scop, dacă nu există Dumnezeu.

Pagini