Profesorul John Gottman, la Universitatea din Washington, Seattle, este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi zece psihologi contemporani şi, indubitabil, cel mai mare specialist, în probleme legate de familia contemporană, de problemele şi de psihoterapia ei.

Acesta a organizat la universitatea menţionată un „Laborator al iubirii” (Love Lab), organizat ca un apartament, cu o frumoasă perspectivă, spre un spaţiu verde mirific şi un lac. Acolo, invită tinerii aflaţi în prag de căsătorie şi care doresc o evaluare a relaţiei lor, să se supună unui test psihologic, în urma căruia, după 15-20 de minute, Gottman şi echipa sa apreciază, cu acurateţe de 91-94%, cât timp vor convieţui tinerii îndrăgostiţi.

Cum reuşeşte să facă acest lucru? La începutul întâlnirii, discută despre probleme generale şi plăcute, pentru ca apoi, să arunce momeala, adică să îi provoace să discute despre subiecte care constituie puncte de diferenţă şi divergenţă: relaţia cu părinţii, job, casă, datorii, maşină, convingeri care conduc spre valorile fiecăruia.

După ce a declanşat disputa, se retrage din „Laboratorul iubirii”, iar echipa sa de colegi intră în activitate, din umbră, pentru că laboratorul este înţesat cu nenumărate microfoane ascunse şi camere de vedere nevăzute. După şase minute, psihologii pot aprecia care cupluri se vor despărţi în următorii patru ani şi, de asemenea, perioada pe care o vor petrece împreună. Şi aceasta, precum spuneam, cu acurateţe de 91-94%.

Care este secretul sau modalitatea prin care reuşeşte să o facă? Echipa de experţi înregistrează modul în care interrelaţionează tinerii, le înregistrează inflexiunile verbale, limbajul trupului, la nivel de microsecunde sau milisecunde. John Gottman a constatat că, pentru ca o relaţie să funcţioneze, la fiecare interacţiune negativă dintre cei doi, trebuie să existe trei interacţiuni pozitive, în sensul că fiecare cuvânt sau atitudine mai aspră, trebuie contracarată cu trei atitudini pozitive, cuvinte de reparaţie, gesturi de încredere şi apreciere a partenerului. Relaţia respectivă funcţionează mai bine cu un raport al constantei Gottman cu 5:1; şi mai bine cu 7:1; ideal cu 11:1, dar se prăbuşeşte după această proporţie de 11:1, pentru că atunci, totul e ca într-un basm, ireal de frumos şi imposibil de trăit în viaţa concretă, reală.

Dacă adăugăm la acesta, o viaţă de iubire şi credinţă, dusă în respect şi preţuire reciprocă, relaţia are şanse de a fi fericită, atât aici, în această lume, cât şi dincolo, în Împărăţia lui Dumnezeu.