cum sa ne mantuim

„Tinerețea, fiule, dacă are smerenie și nevinovăție, ajunge”

Pe toţi oamenii să-i vezi cu aceiaşi ochi, cu aceeaşi dispoziţie, cu acelaşi gând, cu inimă simplă. Pe toţi să-i ai ca pe Hristos. Nu-ţi pleca urechea la omul care osândeşte pe alţii, nu te bucura şi nu încuviinţa cele ce zice, ci tine-ţi gura închisă şi fii, adică, zăbavnic la vorbă şi grabnic la rugăciune. Dar nici pe cel ce judecă pe altul să nu-l osândeşti întru tine. Chiar dacă el face un lucru rău, tu vezi-ţi lipsurile tale şi osândeşte-te numai pe tine însuţi.

Credința și dragostea, ușile noastre către cer

Aceste două uşi trebuie să fie totdeauna deschise: prin una să primim, prin cealaltă să dăm.

Îmbrăţişarea de pe Cruce

Am schimbat noi ceva în propriile noastre vieţi din momentul în care am conştientizat că pentru noi, pentru fiecare dintre noi, a gustat şi primit Domnul ocara, ruşinea, bătăile, spinii, cuiele, moartea? El nu ne cere să trecem şi noi prin astfel de chinuri, ci doar să primim această jertfă a Sa pentru noi. Doar mucenicii se învrednicesc de cinstea supremă de a muri pentru credinţa lor în Hristos. A trăi zi de zi cu Hristos şi pentru Hristos este însă tot o mucenicie, e o răstignire de bună voie a tuturor poftelor, gândurilor sau stărilor noastre de dragul Lui. Ca să primeşti îmbrăţişarea Celui de pe Cruce trebuie să te sui, la rându-ţi, pe cruce. Dumnezeu şi omul – două cruci îmbrăţişate, cerul şi pământul unite de iubire fără sfârşit!

4 în 1: smerenia instant!

Smerenia este locul geometric al existenţei mele care îndeplineşte, cumulat, următoarele patru condiţii: 1) mă ajută să cuprind în inima mea pe toţi oamenii; 2) îmi oferă perspectiva corectă asupra realităţii în care trăiesc şi a situaţiei în care mă aflu; 3) îmi deschide uşa către adâncul fiinţei mele, către întâlnirea cu mine însumi, cel zidit „după chipul lui Dumnezeu” şi 4) în primul şi în primul rând, mă pune în relaţie directă cu Dumnezeul Cel viu. Astfel înţelegând, da!, se poate spune că vameşul s-a smerit.

Ne putem mântui dacă nu dobândim rugăciunea inimii?

„Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va pedepsi.”

Virtuțile noastre și desăvârșirea lui Dumnezeu

Aşa şi sfinţii, comparând virtuţile lor cu desăvârşirea fară margini a lui Dumnezeu, se socotesc nimic.

Dacă aceasta nu puteţi şi aceea nu voiţi, ce să vă fac vouă?

Dacă aceasta nu puteţi şi aceea nu voiţi, ce să vă fac vouă? De rugăciuni este trebuință.

Ce alte „minciuni”, ca cea dinainte, ne mai recomandați să spunem din toată inima?

Am fost în iad și nu mi-a plăcut. Nu că nu mi-a plăcut. E groaznic! Am o nădejde nebună că n-o să rămână în iad decât cine va ține neapărat. Dar asta depinde de noi.