Un om care avea o avere de cincizeci de mii de ruble, se socotea bogat în satul natal. Însă iată că ajunge în Alexandria şi vede că aici sunt mulţi oameni mai bogaţi decât el, iar când a vizitat Constantinopolul şi a văzut acolo milionari, a înţeles că în comparaţie cu ei bogăţia lui este total neînsemnată. Aşa şi sfinţii, comparând virtuţile lor cu desăvârşirea fară margini a lui Dumnezeu, se socotesc nimic.

Dar ce să spunem noi, păcătoşii? Ca să ne asemănăm lui Dumnezeu, trebuie să împlinim sfintele Lui porunci. Dacă analizăm, se va adeveri că nu am împlinit nici măcar una cu adevărat. Să le luăm pe toate şi se va vedea că porunca aceea abia am atins-o, pe alta, de asemenea, abia am început-o, dar, de exemplu, de porunca iubirii nici nu ne-am apropiat. Ce ne mai rămâne nouă, păcătoşilor? Cum să ne mântuim? Printr-un singur lucru - smerenie. „Doamne, eu sunt în toate păcătos şi nimic bun nu există în mine, ci nădăjduiesc numai la milostivirea Ta!”

(Starețul Varsanufie de la Optina, Moștenire duhovnicească, traducere de Cristea Florentina, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 264)