Cuviosul Paisie Aghioritul

Mare lucru este puterea inimii!

Inima este ca o baterie care se încarcă continuu. Nu oboseşte, nici nu îmbătrâneşte; puterea ei nu se istoveşte niciodată. Dar pentru aceasta trebuie să ne punem inima să lucreze.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Coliba „Cinstita Cruce” – Kapsala, Athos

În partea de jos a regiunii Kapsala, deasupra Kaliagrei, pe drumul ce coboară de la Kareia la Mănăstirea Stavronikita, la mică distanță de proschinitarul din partea dreaptă, porneşte un drumeag ce străbate o pădure de arbuşti, urcă şi coboară pe un teren neregulat şi ajunge la Coliba „Cinstita Cruce”.

Să nu ascultăm gândurile care ne tulbură liniștea interioară!

Pentru un om duhovnicesc, faptul de a se încrede în gândul său este începutul înşelării. Este ca şi cum cineva ar ţine în mâinile sale fitilele de la dina­mită şi ar cere să-l ajuţi ca să nu explodeze. Nu crede în gândul tău, nici atunci când îţi spune că eşti într-un hal fără de hal, nici când îţi spune că eşti sfânt.

Remediul pentru frica exagerată de boală

Atât de mult se temea sărmanul de microbi, încât îşi albise mâini­le, tot curăţindu-le cu spirt.

Să nu facem din stomacul nostru, stăpânul nostru!

Felurimea mâncărurilor întinde stomacul şi aduce pofta, dar pricinuieşte moleşeală şi înfierbântare în trup. 

Gândurile de hulă ‒ de unde vin și de ce?

Uneori, mai ales după priveghere, atunci când eşti rupt de oboseală şi nu te poţi împotrivi, dia­volul, făcătorul de rău, îţi aduce gânduri de hulă şi apoi, ca să te încurce sau să te arunce în deznădejde, începe să-ţi spună: „Astfel de gânduri nici diavolul nu are! Nu te vei mântui!”. Poate aduce gânduri de hulă chiar şi împotriva Duhului Sfânt, ca după aceea să spună că acest păcat nu se iartă.

Ce curaj aveau creștinii înainte! A mai rămas ceva și pentru noi?

În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt nişte fierturi. De aceea, dacă se va porni un răz­boi ‒ Doamne fereşte! ‒, unii vor muri de frică, iar alţii vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obişnuit cu traiul bun.
6 fotografii

(Foto) Coliba „Sfântul Ipatie” de la Katunakia – loc de nevoinţă al Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Foto: Pr. Silviu Cluci
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a vieţuit în această colibă de la 11 iulie 1967 până la 12 august 1968. Viaţa la Katunakia era liniştită, nerăspândită şi foarte săracă. Ca lucru de mână, sculpta iconiţe în lemn de chiparos, cu chipul lui Hristos Răstignit, al Maicii Domnului şi al Sfântului Ioan Teologul. Vindea puţine pentru a se întreţine, iar pe cele mai multe le dădea de binecuvântare. De asemenea, făcea iconiţe ştanţate, pe care le dădea de binecuvântare.

De ce este important să ne cunoaștem patimile?

Este un lucru primejdios ca omul să nu se supravegheze pe sine și să nu-și cunoască patimile. Când cineva își cunoaște patimile și luptă împotriva lor, atunci îl ajută și Hristos la dezrădăcinarea lor.

Pagini