Prin post omul își arată intenția sa cea bună. Face, din mărime de suflet, o asceză, iar Dumnezeu îl ajută.

Dacă însă se silește pe sine, și spune: „Ce să fac? Este vineri și trebuie să postesc”, atunci se va chinui. În timp ce, dacă ar înțelege folosul postului și ar posti, s-ar bucura, gândindu-se că în această zi Hristos a fost răstignit. Iar Lui nici apă nu I-au dat să bea, ci oțet, iar eu să beau apă toată ziua. Iar dacă face aceasta, atunci va simți înlăuntrul său o bucurie mult mai înaltă decât a celui care bea cele mai bune răcoritoare. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 196-197)