Trebuie să le dăm copiilor noştri evlavia, odată cu laptele mamei, ca să zic aşa, nu cu mâncarea tare, fiindcă atunci când copiii sunt încă mici, se iau după părinţi, îi copiază. Tocmai atunci trebuie să ne îngrijim de cel mai important lucru: copiii să înregistreze pe casetă bunătate şi dragoste. Iar când vor creşte, trebuie să fim atenţi şi să acţionăm cu discernământ şi cu prevedere – de pildă, ca atunci când întoarcem un ceas. Dacă axul este slăbit, întoarcem ceasul treptat, fiindcă există pericolul să-l stricăm, şi atunci ceasul nu va mai fi bun de nimic.

Trebuie să-i explicăm copilului cu grijă, cu binele, de ce nu trebuie să facă aşa şi de ce trebuie să facă altfel. Nu trebuie să i se spună mereu copilului: „asta nu”, „aia nu”, „nu aşa”, „nu altfel”. După ce vom face lucrurile de bază, trebuie să-i dăm „şurubelniţa” lui Hristos, ca să strângă El până la capăt şuruburile care mai sunt de strâns. Nu trebuie să nădăjduim prea mult în noi înşine, încercând să facem singuri totul. (Stareţul Paisie Aghioritul)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, 2011, pp. 78-79)