femeie

Supunerea față de soț – înjosire sau dăruire?

Când iubeşti cu adevărat, te dăruieşti celui pe care îl iubeşti şi dăruirea de sine înseamnă şi ascultare, supunere şi subordonare. Aţi auzit că această supunere înseamnă să te uiţi mai întâi la interesele celuilalt şi să-l vezi pe celălalt mai sus ca tine. Acest lucru nu este uşor dacă nu iubeşti dar, dacă iubeşti, tocmai aceasta faci, te uiţi pe tine şi trăieşti pentru cel pe care îl iubeşti.

Soția se încredințează cu toată inima în mâinile soțului iubitor

Femeia îi dă totul soţului său, în deplinul înţeles al cuvântului. Pentru orice bărbat, acesta este un moment solemn: să îşi asume răspunderea pentru o viaţă tânără, fragilă şi gingaşă, care i s-a încredinţat, şi s-o alinte, s-o apere, s-o ocrotească.

Căsătoria înseamnă îmblânzirea inimii și a trupului

A nu se căsători este împotriva propriei firi, însemnă a se opune acesteia, rămânând lipsit. Astfel, monahismul este o stare care depășește firea, este supra-firesc. Și tocmai de aceea este vrednic de admirație! 

Schimbul de roluri dintre soț și soție îmbolnăvește familia

Bărbaţii sunt slabi. Femeile sunt emancipate pe capete, şi chiar dacă vreuna dintre ele vrea să-şi întemeieze o familie normală cu o distribuţie normală a rolurilor, tot este nevoită să tragă „carul” familiei aproape singură. Nici pentru bărbaţii contemporani nu este prea uşor, deoarece femeile au devenit foarte independente, dârze, comportamentul lor este departe de a fi feminin. Alături de o asemenea femeie e foarte greu să fii bărbat puternic. 

Ce semnifică imnurile cântate la Slujba Cununiei?

Preotul, după ce unește mâinile tinerilor sub epitrahil în semnul unirii veșnice, înconjoară împreună cu ei masa de trei ori, ca semn al urmării de către ei a drumului vieții.În timpul primului cerc se cântă: „Isaie, dănțuiește…” La cel de-al doilea: „Sfinților Mucenici…” Iar la al treilea se cântă: „Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule…”

Instinctul matern este un dar extraordinar de la Dumnezeu

Atunci când mama îşi îngrijeşte fără greş, în mod instinctiv, copilul bolnav, inima ei contemplativă se atinge adeseori de cele mai profunde adâncuri ale suferinţei celuilalt. Legătura aceasta, care se produce din momentul acestei identificări tainice, o impulsionează pe femeie să folosească în viitor această capacitate, instinctul matern, şi asupra altor oameni.

Este posibil să întâlnim și să nu recunoaștem sufletul pereche?

Se întâmplă ca omul să nu vadă ceea ce îi trimite Dumnezeu şi să nu primească darul ca atare. Aceasta mai ales atunci când sufletul său este cuprins de ceea ce i se pare lui a fi dragoste, dar care de fapt nu este decât o pasiune bolnăvicioasă pentru altcineva, atunci când omul îşi creionează în suflet un chip fictiv al persoanei alese care, de cele mai multe ori, îl refuză. Sau ne mirăm de ce vreo femeie evlavioasă nu şi-a găsit soţ, dar Dumnezeu ştie ce ispite ar fi putut avea aceasta şi cum i s-ar fi schimbat caracterul dacă ar fi fost mama unei familii.

Călugărul făcător de pace și lacrimile omului amețit de păcate

Și atunci, tânărul acesta, care era gata să răstoarne și să bată, și-a băgat capul în umărul meu, scrâșnind: „Nu, nu le-am tăiat lemne”. Și a început a plânge în hohote, ca un om care își plânge un mort, nemaiținând seama de femeile acelea.

La vale pe treptele păcatului

Lupta se dă de aici înainte pe toate treptele păcatului. Lupta este aceea când omul a consimţit cu mintea să stea de vorbă cu păcatul, cu gândul pătimaş, gândul păcatului, şi îndată, fiind pătruns de frica lui Dumnezeu, începe a lupta, a-l scoate din minte. Vede că nu-i bun.

Cum să evităm păcatul cu fapta?

De ce învaţă Sfinţii Părinţi: „paza minţii, paza minţii!”? Trezvia atenţiei, ferirea minţii de păcat? Pentru că-i acelaşi lucru. Ori vei zice vegherea minţii, ori privegherea minţii, ori ferirea minţii, ori trezvia atenţiei, este acelaşi lucru. Cum ai zice: pâine, felie de pâine, bucată de pâine, fărâmătură de pâine, că tot acelaşi lucru este.

Pagini