„Emanciparea” nu este înălţare, ci înjosire a femeii, pentru că reprezintă o negare a esenţei ei, a minunatei și măreţei meniri feminine de a fi păzitoare a păcii şi dragostei în familie și vas în care se zămislesc noi vieţi.

Fiecare sex îşi are funcţiile sale, care-i sunt proprii numai lui, şi Domnul a rânduit ca nu doar natura fizică, ci şi cea psihologică, sufletească, să corespundă, să slujească menirii sale. Femeia poate purta îmbrăcăminte de bărbat, poate face o muncă de bărbat (poate chiar bine), dar să gândească şi să simtă ca un bărbat nu va putea vreodată: sufletul femeii nu poate deveni bărbătesc. (...) Pe de altă parte, bărbatul nu poate să cunoască niciodată bucuriile date femeii: maternitatea, capacitatea de a iubi și de a simţi așa.

(Pr. Pavel Gumerov, El și ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 19)