iertarea păcatelor

Temeiuri scripturistice cu privire la Taina Spovedaniei

Ca răspuns la căința pe care o cere omului, Hristos, în vremea vieții Sale pământești, a iertat păcatele celor care au venit către El (Matei 9, 2; Luca 7, 47-49) și arată că tuturor le sunt iertate cu prețul vărsării scump Sângelui Său (Matei 26, 28).

Dragostea vindecătoare a patru prieteni

Ipotetic, dacă Iisus ar fi refuzat să îl vindece, era extrem de greu, dacă nu imposibil, ca ei să-l scoată de acolo pe prietenul lor bolnav. Însă au venit cu credința că Dumnezeu nu îi va lăsa, cu acea credință menționată de Mântuitorul în pericopa ce s-a citit în miercurea primei săptămâni din Marele Post: „Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea” (Marcu 11, 24).

Obiectele necesare pentru săvârșirea Sfântului Maslu

Untdelemnul rămas de la Maslu, ca şi făina binecuvântată atunci, trebuie păstrate cu cinste, în loc curat şi ales şi pot fi folosite numai în scopuri pioase. Astfel, untdelemnul se poate pune în candele să ardă, fie în casă, fie în Biserică - unde poate fi folosit şi la miruit. După Simeon al Tesalonicului, chiar şi trupurile morţilor se pot unge cu untdelemnul păstrat de la Maslul ce li s-a făcut pe când erau în viață. 

Care este postul omului care-I place Domnului?

Însemnătatea postului o scot în evidență și profeții Vechiului Testament. Prin post trebuia ca israeliții să se întoarcă la Dumnezeul Cel Viu și Adevărat: „Și acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns și tânguire”.

Pe oameni îi poți ajuta numai în măsura în care îi și luminezi

Celui credincios îi spui: „Toată darea cea bună și tot darul de sus este, pogorând de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Du-te și tu la biserică, uite, se face Maslu, du-te și primește ajutor de la Dumnezeu.

Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate

Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.

O întâmplare din viața Sfântului Leon, Episcopul Romei

Sfântul Leon, Episcopul Romei, cel proslăvit pe 18 februarie, în amurgul vieţii, s-a rugat stăruitor Domnului să-i ierte păcatele, luându-l mijlocitor pe Sfântul Petru. A petrecut 40 de zile lângă mormântul Apostolului, în rugăciune şi post, rugându-l să intervină la Hristos pentru izbăvirea păcatelor sale. După sfârşitul perioadei de aspră penitenţă, i s-a arătat Sfântul Petru zicându-i: „M-am rugat pentru tine Domnului şi ţi-a iertat păcatele. Cât despre hirotonii şi cele ale Preoţiei, nu m-a ascultat Preamilostivul. Despre acestea vei răspunde când vei trece din viaţa aceasta”.

Cum îi putem ajuta pe cei care au trecut la Domnul?

Fără îndoială că ne putem ruga pentru cei adormiți ori de câte ori vrem sau simțim nevoia și cu cât ne rugăm mai des pentru ei și facem fapte de milostenie spre pomenirea lor, cu atât este mai bine, pentru că niciodată nu știm starea sufletească cu care aceștia au ieșit din această viață.

Rânduiala Tainei Spovedaniei

Preotul este dator să atragă atenţia penitenţilor sau să-şi catehizeze din vreme credincioşii că mărturisirea lor, pentru ca să le fie de folos, trebuie să îndeplinească unele condiţii. Să fie benevolă, adică făcută din toată inima şi din proprie iniţiativă, să fie completă, adică să cuprindă toate păcatele făptuite de la ultima spovedanie şi să nu ascundă nimic, să fie sinceră şi obiectivă, adică să arate păcatele aşa cum s-au săvârşit, fără să caute să ascundă, și să fie făcută cu umilinţă şi zdrobire de inimă, deci cu adâncă părere de rău pentru păcatele săvârşite şi cu dorinţa sinceră şi hotărârea de a nu le mai repeta.

Dezlegarea sau formula Tainei Mărturisirii

Rostirea formulei de dezlegare este momentul în care Taina Mărturisirii se împlinește, momentul în care în viața penitentului se produce o schimbare profundă. Hristos iartă „cu îndurările iubirii sale de oameni”, iar cel iertat redevine „fiul iubirii”, ucenicul iubit care își reazemă neputințele, dar și nădejdile, pe pieptul lui Hristos, „nădejdea noastră”. Când se rostesc cuvintele „te iert și te dezleg”, pentru cel care s-a mărturisit începe o nouă viață în Hristos, cu Hristos, în har și libertate. Această nouă stare cere și un nou mod de viață.

Pagini