Pe lângă cazurile de administrare a Tainei Maslului persoanelor particulare, în Biserica Ortodoxă se practică foarte mult Maslul de obște, adică săvârșirea acestui serviciu divin pentru toată comunitatea sau pentru cei care vin în Biserică pentru a participa la această Sfântă Taină. Maslul de obște se săvârșește mai ales la orașe, dar și la sate. Se săvârșește la multe biserici cu regularitatea pe care o au majoritatea serviciilor divine, dar mai ales în zilele de post, adică miercurea sau vinerea, sau în cele patru posturi de peste an.

Săvârșirea Maslului de obște este, fără îndoială, un lucru benefic, un mijloc de pastorație, o cale de a-i aduce și de a-i ține pe credincioși legați de Biserică și o lucrare de a ieși în întâmpinarea și rezolvarea nevoilor spirituale ale lor. În această privință ar fi de dorit însă să se păstreze caracterul și destinația slujbei de lucrare tămăduitoare și sfințitoare și de a nu o transforma în mijloc de rezolvare a tuturor problemelor și greutăților vieții, de împlinire a oricăror dorințe, substituind alte taine, ierurgii și lucrări sfințitoare, banalizând-o și coborând-o la nivelul unei simple dezlegări sau rugăciuni.

Săvârșirea corectă a Maslului de obște trebuie să cuprindă toată rânduiala acestuia, și anume citirea celor șapte pericope din Apostol și din Evanghelie, cele șapte rugăciuni speciale și formula rostită concomitent cu cele șapte ungeri cu untdelemn sfințit ce se administrează celor aflați în neputințe trupești și sufletești.

Trebuie să știm, însă, că prin săvârșirea Sfântului Maslu de obște și prin participarea noastră la această slujbă nu se înlocuiește Taina Spovedaniei. Acest mod de înțelegere a ajuns să fie atât de răspândit încât Maslul nu mai este perceput ca o rânduială pentru vindecarea trupească și sufletească a celor grav bolnavi, ci este interpretată ca o slujbă generală de vindecare, care nu are nici o legătură cu vreo boală anume. O astfel de înțelegere conduce la o pierdere aproape completă a sensului real al Tainei. În acest context, deosebirea dintre Taina Maslului de obște și Spovedanie este umbrită, și aceasta oferă credincioșilor o scuză pentru a evita spovedania în întregime.

Altfel, Taina Sfântului Maslu de obște ca celebrare liturgică, săvârșită în Biserică, cu cât mai mulți credincioși prezenți, este benefică și de încurajat. Acolo unde este posibil, bolnavii ar trebui aduși la Biserică, la Sfântul Maslu de obște. Astfel, bolnavii pot fi reintegrați în viața Bisericii, încurajați de familie și de toți membrii Bisericii. Toți se vor ruga alături și pentru bolnav, în timp ce preotul sau preoții care slujesc își vor pune mâinile asupra lor și îi vor unge cu untdelemn sfințit. Acest eveniment este profund eclezial și de obște, căci întreaga Biserică este implicată în primirea de noi membri în Biserică la Botez, iar acum își arată solidaritatea și îi slujește pe membrii săi aflați într-un moment greu al vieții lor.

Procedând astfel, sensul și implicațiile acestei rânduieli devin din ce în ce mai evidente, atât pentru bolnav, cât și pentru comunitatea parohială. Aceasta din urmă își exprimă dragostea, grija și atenția pentru unul sau mai mulți dintre membrii săi. Alături de preoți, aceștia aduc și vestesc mesajul Evangheliei privind iertarea și vindecarea, fiind, astfel, părtași la preoția și la slujirea lui Hristos. Iar bolnavilor care primesc această Taină li se oferă oportunitatea de a fi martiri, de a da mărturie înaintea întregii comunități că suferința conduce, în cele din urmă, la Cruce. Se împacă cu Dumnezeu și cu întregul trup al lui Hristos, Biserica, iar sensul și demnitatea reală a vieții lor de creștini este reafirmată.

(Paul Meyendorff, Taina Sfântului Maslu – ungerea bolnavilor, traducere Cezar Login, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 84-87)