mama

Cum am simțit ocrotirea Sfântului Nicolae în viața familiei mele

„De ce îți faci atâtea griji și stai cu teamă? Atâta timp cât sunt eu aici, nimic nu li se va întâmpla copiilor tăi!”

Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi

Cea mai mare parte din grijile cu un nou-născut cad pe umerii mamei, deoarece tata trebuie să meargă zilnic la serviciu, dar să nu uităm că această femeie este istovită de nopţile nedormite şi are nevoie de ajutor, nu atât fizic, cât moral.

Educația copiilor – sensul vieții părinților. Sfaturi duhovnicești ale Sfântului Porfirie Kafsokalivitul

O familie clădită pe valorile morale și virtuțile creștine este un loc binecuvântat, o oază de liniște și împlinire, un rai în miniatură, prezent încă din lumea și viața aceasta, ca o pregustare a fericirii ce „va să vină”. Și, pentru astfel de soți și părinți, copiii reprezintă adevărate daruri cerești, spre împlinire și mântuire.

Dreapta credință a neamului românesc

„Să știți că rădăcina și viața poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credința cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreștinat aproape de două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei.”

Declarația de dragoste a unei mame pentru copilul ei

Copilul meu, mi-e poftă de mânuțele tale pline de desert aromat, Copilul meu, prin ochii tăi văd cum se joacă oamenii mari de-a copiii, Copilul meu, doar prin urechile tale aud buburuzele cum mă roagă să te las la joacă cu ele.

Protosinghelul Vichentie Mălău, duhovnicul intrat în mănăstire la vârsta de 7 ani

În anul 1894, când avea numai 7 ani, părinţii săi au intrat în viaţa monahală, împreună cu cei trei copii. Tatăl cu fiul Vasile s-au dus la Mănăstirea Secu, iar mama cu două fete s-au dus la Mănăstirea Văratec. În anul 1895, tatăl cu feciorul pleacă la Sfântul Munte. Acolo, în şcoala monahismului ortodox, au petrecut în aspră nevoinţă unsprezece ani, formându-se duhovniceşte lângă cei mai buni călugări athoniţi.

Să-i învățăm cu blândețe pe copii să se roage

În satele Capadociei locuitorii trăiau intens viaţa ascetică. Mergeau cu copiii lor la sihăstrii şi acolo făceau metanii şi se rugau cu lacrimi, învăţând astfel şi pe copiii lor să se roage.

„Mare osândă vom lua, de nu vom face milostenie!” – Protosinghelul Vichentie Mălău

Când venea vreun sărac la el şi nu avea ce să-i dea, se ducea la maici şi le zicea cu glas rugător: „Maică, a venit Hristos la mine şi nu am ce să-i dau milostenie! Te rog, împrumută-mi 100 de lei şi, când voi avea, ţi-i voi da înapoi”. Iar maicile, văzând dragostea lui pentru săraci, îi răspundeau: „Poftiţi, părinte, 100 de lei şi nu ni-i mai da înapoi, că vrem şi noi să miluim pe Hristos”. 

Responsabilitatea în timpul sarcinii ‒ tot ce face mama își lasă amprenta în copil

Asupra copilului trebuie să se facă rugăciune. Femeia însărcinată trebuie să se roage, trebuie să se spovedească, să se împărtăşească, fiindcă tot ce se întâmplă cu ea, se întâmplă şi cu copilul pe care ea îl aşteaptă.

(Video) „A efectua un act medical fără valențe terapeutice este contrar eticii medicale”

Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae: despre sarcină, avort și acte medicale care nu au valență terapeutică.

Pagini