mama
 

Monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa – o viață ca un roman

Rămânând singură, această venerabilă mamă a intrat în nevoinţa călugărească la Mănăstirea Agapia Veche, în anul 1946. După un an, a primit tunderea monahală şi s-a lipit cu inima de obştea maicilor, ca de copiii ei.

Grija de copii este cea mai frumoasă rugăciune

Cu discreție și cu un zâmbet, starețul îi spuse tatălui: „M-am bucurat pentru tine, aseară. Ai cântat toată noaptea și te-ai rugat. Bine ai făcut! Dar ai fi avut o mai mare binecuvântare și răsplată dacă stăteai măcar jumătate de oră, și nu trei ore, aproape de soția ta și o ajutai pentru a-i hrăni și culca pe copii. Pentru că pentru voi, cei căsătoriți, metanierele și metaniile sunt copiii voștri. Când vor crește, veți avea timp să faceți celelalte lucruri”.

Mama nu poate fi înlocuită de nimeni în creșterea copiilor

Nimeni nu ştie mai bine decât mama până unde poate merge severitatea şi până unde poate merge îngăduinţa, nimeni nu stăpâneşte mai bine decât ea arta de a stârni în copil dorinţa de a cunoaşte, de a-i atrage atenţia, de a-i da învăţături practice.

„În osteneala mamelor stau prezentul şi viitorul naţiei” – Părintele Iustin Pârvu

Cineva a întrebat pe un părinte: „Ce ne lipseşte ca să dăm unui om o educaţie corectă?”. Iar acesta a răspuns: „Mama!”. Că dincolo de ce dă societatea unui om, sămânţa primă este pusă în suflet de mama.

Iartă-mă, mamă, cum aș putea să-ți mulțumesc?

„Draga mea fetiță, au trecut acum aproape 14 ani de când tu erai un bebeluș, nou-născut. Erai bucuria mea, comoara mea. Prezența ta a dat sens vieții mele. Și într-o zi am ieșit din casă ca să cumpăr lapte și alte alimente pentru tine. Întorcându-mă acasă, am văzut că iese fum din casa noastră care era înconjurată de flăcări. Tu erai înăuntru și nimeni nu îndrăznea să se apropie.”

Cu ordinul „Înainte, marş! Urmează-mă ca să te mântuieşti!” nu faceți nimic în educația copiilor!

Datoria părinților este să dezvoltați în copii gustul spre bine şi să îi învăţaţi să înţeleagă ce este păcatul, ce este bine şi ce este rău.

Ce l-au învățat părinții pe Mitropolitul Anastasie Crimca

Părinţii săi, Ioan şi Cristina, l-au crescut de mic în frică de Dumnezeu, ca pe un odor de mare preţ, dându-i o educaţie creştinească cu totul aleasă. Astfel, tatăl său l-a învăţat bărbăţia şi tăria sufletească, care îl fac pe om statornic şi îndelung răbdător în încercările de multe feluri ale vieţii; iar buna sa mamă l-a învăţat să fie smerit, cu sufletul deschis spre dumnezeieştile frumuseţi, fierbinte în rugăciuni şi iubitor de oameni.

Copilul – sinteza celor doi părinți

Un copil va fi sau nu va fi credincios şi în raport de credinţa mamei sale. Un mare procent din credinţa mamei se transmite copilului când este încă în pântecele mamei sale. Responsabilitatea revine direct mamei, dar indirect și tatălui cu care femeia convieţuieşte.

Care este misiunea mamei în mântuirea familiei sale?

De fiecare dată când vă va răni drept în inimă nedreptatea fiului, împrospătaţi-vă credinţa că aici este mâna Domnului şi că Domnul vă trimite un lucru pentru care veți dobândi mântuirea. Rugaţi-vă cu osârdie pentru copii, şi Dumnezeu îi va păzi în rânduielile cele bune pe cei care vor să fie păziţi şi caută asta.

Ruga unui prunc nenăscut către mama sa

O, mamă, vreau să-ţi fiu copil Să cresc frumos lângă tine; O, mamă, acum sunt fragil, Te rog, ai grijă de mine!

Pagini