Mănăstirea Cernica

Părintele Patriarh Daniel: „Sfântul Calinic de la Cernica a fost rugător, milostiv și făcător de minuni încă din timpul vieții”

„A fost un sfânt rugător și milostiv și făcător de minuni încă din timpul vieții, întrucât a vindecat o mulțime de oameni bolnavi”, a spus Patriarhul Daniel la Mănăstirea Cernica despre Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica în ziua sa de cinstire.

Mănăstirea Cernica

Mănăstirea Cernica se află în imediata vecinătate a Bucureştiului, într-un loc de o frumuseţe aparte. Mănăstirea este dispusă pe două ostroave, unite între ele printr-o fâşie de pământ.

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a știut dinainte când va pleca la Domnul

„Adu-ţi aminte ceea ce ţi-am spus în anul 1852 la Craiova, şi de atunci până acum, că voi, fraţii Baldovini, Anastasie şi Orest, aveţi să-mi închideţi ochii şi să mă duceţi la groapă. Aşa că acum mai am 14 zile şi mă duc din această lume. Ai grijă să mă îmbraci la moarte cu veşmintele ce ţi-am spus că sunt trimise de călugăriţa Brâncoveanca din Moldova.” 

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica ‒ duhovnicul care postea numai cu pâine și apă

După plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului său părinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic şi-a pus această aspră rânduială, ca în toată săptămâna să nu mănânce bucate fierte la foc, fără numai pâine cu apă după apusul soarelui, iar sâmbăta şi duminica să meargă la trapeză împreună cu părinţii şi să se mângâie cu hrană, cu înfrânare. 

Din minunile Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica

După terminarea liturghiei au mers cu toţii la mormânt. Trupul răposatului, întreg şi nevătămat, era rezemat de zidul bisericii. Şi iată, o, minune preaslăvită! În timp ce Sfântul Calinic citea rugăciunile de dezlegarea păcatelor, trupul cel neputred a început a se preface în ţărână, de la picioare spre cap. La sfârşitul rugăciunilor, întreg trupul său se prefăcuse într-o grămăjoară de ţărână amestecată cu oase albe. Uimiţi toţi de aceasta, au dat slavă lui Dumnezeu.

Cum își punea Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica „alarma” pentru rugăciune

Pe când era episcop de Râmnic, Sfântul Calinic toată ziua şedea cu cartea în mână şi citea. Pentru ca să nu-l cuprindă somnul sau să-şi risipească mintea de la lucrarea ei, obişnuia să pună pe carte o greutate metalică rotundă, iar jos, în dreptul cărţii, un lighean de tablă gol. Îndată ce Sfântul Calinic se îngreuia de somn şi îşi pierdea echilibrul, greutatea metalică cădea în lighean şi îl deştepta din nou la rugăciune şi la citit.

Sfântul Ierarh Calinic, de la 31 de ani stareţ al Mănăstirii Cernica

La 14 decembrie 1818, Cuviosul Calinic este ales stareţ în Mănăstirea Cernica. Nu avea atunci decât 31 de ani. Pentru sfinţenia vieţii lui şi buna chivernisire a mănăstirii, la 9 aprilie 1820 este hirotesit arhimandrit şi conduce Mănăstirea Cernica timp de 32 de ani, formând o aleasă obşte monahală.

Pentru rugăciunea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Nicolae vine în ajutorul mănăstirii

Pe când era stareţ, a venit pitarul mănăstirii şi l-a înştiinţat că s-a isprăvit făina. Iar el a răspuns: „Să avem nădejde la Maica Domnului şi la Sfântul Ierarh Nicolae şi nimic nu ne va lipsi”. Apoi, intrând în chilie, a căzut la rugăciune înaintea icoanei protectorului său. În ceasul acela a sosit la arhondaricul mănăstirii un car cu boi încărcat cu făină. Erau doi oameni necunoscuţi, trimişi cu această milostenie de stăpânul lor, care, după ce au descărcat povara, îndată au plecat. 

Mama Sfântului Calinic de la Cernica, devenită schimonahia Filoteia

Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Aici a fost dată în grija unor maici bătrâne de la care a deprins nevoinţa vieţii călugăreşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia.

Îmblânzirea viperei cu metanierul ‒ o întâmplare din viața de poveste a Părintelui Orest Baldovin

Spun părinţii români din Muntele Athos care l-au cunoscut că ieroschimonahul Orest era vestit în tot muntele pentru sfinţenia vieţii sale, pentru blândeţea şi iubirea lui de străini. Că era dulce şi înţelept la cuvânt, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugăciunii şi odihnea pe toţi, ca un alt Avraam.

Pagini