mandri

De ce invidiază diavolul pe oameni?

Bunul Dumnezeu a plăsmuit pe om, creatură desăvârșită, ca să completeze ceata cea căzută a îngerilor.

Unui om care se plânge de prietenul îngâmfat ce a dobândit o poziţie înaltă

O, omule! O, secundă în timp şi milimetru în spaţiu! Pentru ce te îngâmfi? Spus este despre tine în Sfânta Scriptură: tot cel trufaş cu inima urâciune este înaintea Domnului. Şi încă: Dumnezeu stă împotriva celor mândri. Şi, dacă mai vrei, încă: trufia merge înaintea pierzării. Prin trufia ta, ai declarat război Celui Atotputernic şi Veşnic. Atomul s-a răsculat împotriva Celui Nemărginit. Secunda s-a răzvrătit împotriva Celui Fără de moarte. Înfrângerea ta nu este, oare, limpede chiar şi pentru furnici? 

„Măreşte sufletul meu pe Domnul” (Luca 1, 46)

A mărit Fecioara pe Domnul cu cuvinte măreţe, cu cuvinte înalte ce se cuvin măreţiei dumnezeieşti, pentru că toată viaţa ei nu a fost altceva decât o slavoslovie a lui Dumnezeu, şi în gura ei nu s-au găsit altceva decât măririle, înălţarea şi slava lui Dumnezeu, aşa încât glasul şi cuvântul ei au fost totdeauna slăvind...

Asemenea fumului sunt sufletele celor mândri…

Nu toate sufletele sunt la fel de puternice: unele sunt tari ca piatra, altele slabe ca fumul. 

Şi Domnul mi-a răspuns în suflet: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui!”

„Doamne, Tu vezi că vreau să mă rog Ţie cu mintea curată, dar demonii nu mă lasă. Spune-mi ce trebuie să fac ca să se depărteze de la mine”. Şi atunci am primit în sufletul meu acest răspuns de la Domnul: „Cei mândri sunt chinuiţi întotdeauna aşa de către demoni”.

Pocăinţa nu e departe de iubire

Marele Antonie zicea: „De acum nu mă mai tem de Domnul, ci Îl iubesc”. El vorbea aşa, pentru că în sufletul lui era un mare har al Duhului Sfânt, Care dă mărturie de această iubire, şi atunci sufletul nu mai poate vorbi altfel. Dar pe cel care n-are asemenea mare har Sfinţii Părinţi îl învaţă pocăinţa.

Inimile Sfinţilor simt lămurit că sunt copii duhovniceşti ai Tatălui Ceresc...

Domnul a zis Apostolilor: „Copii, aveţi ceva de mâncare?” (Ioan 21, 5). Ce iubire se vede în aceste cuvinte. Domnul însă iubeşte aşa nu numai pe Apostoli, ci şi pe noi toţi. Când i S-a spus Domnului: „Iată mama Ta şi fraţii Tăi au venit să Te vadă”. El a răspuns: „Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela îmi este mamă şi soră şi frate” (Matei 12, 47-50).

Nu vă lăsați subjugați de mândrie, care-i însușirea de căpetenie a diavolului!

Satana este pătruns cu totul de trufie şi toţi cei mândri seamănă cu el, drept care, dacă nu se vor pocăi, îi aşteaptă osânda veşnică.

Când vei înceta să-mi mai spui că sunt bun, atunci voi crede că sunt bun

Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă.

Cei asemenea cu cei asemenea se rânduiesc după moarte

Deci secerătorii îngeri pe cei asemenea păcătoşi cu cei asemenea îi adună împreună spre munci: ca mândrii [să fie] cu mândrii, curvarii cu curvarii, iubitorii de argint cu iubitorii de argint, mincinoşii cu mincinoşii, pizmaşii cu pizmaşii, necredincioşii cu necredincioşii.

Pagini